E mult prea tîrziu

in Poeme

O senzaţie ciudată în mine se-înnoadă
inima se zbate în piept ca un tigru feroce
se înalţă din sînge păsări de pradă
smulg carnea sufletului cu poftă atroce

Se-mprăştie bucăţi peste tot, sîngerînde
golul din jur colectează cenuşă
vin nesfîrşite haite de fiare flămînde
vor să pătrundă dincoace de uşă

Se sperie cînd le izbeşte lumina
cărată de fluturi cu ochii albaştri
se sparge sub gheaţa subţire retina
şi-n sînge se-ntorc nevăzuţi cai măiaştri

Fug nopţile biciuite de stele aprinse
le scapără orele numărate
plîng nevăzute suflete ninse
de plugul tăcerii fără milă arate

Se înalţă din sînge alte păsări de pradă
văzduhul răstoarnă peste mine granit
fluturii vin speriaţi să mă vadă
e mult prea tîrziu, deja am murit

Adi Sfinteş, 1 august 2016

COMENTARII DE LA CITITORI