E roata vieţii plină de sclipici

in Poeme

E roata vieţii plină de sclipici
se-nvîrte prin noroaie în neştire
trosnesc metempsihozele din bici
şi parcă-i bine uneori aici
chiar dacă nu e rost de nemurire

Sînt tîrguri cu carpete din Serai
pe care dorm pierdutele lascive
retina-i un fragment de rai
în care nu ai timp să stai
răpus de spaima unor recidive

E-o negură defectă printre gînduri
de parcă ora s-a strivit de roci
te strigă cuiele închise-n scînduri
şi ca-n atîtea alte rînduri
se asamblează sufletul cu scoci

Zac înlăuntru razele solare
supuse unui fantomatic test
şi printre întomnările amare
cad frunzele pe pietre funerare
şi casierul uită să-ţi dea rest

Se-nvîrte roata vieţii ca-n manele
dansează valsuri stinse elefanţii
deasupra cerul s-a-ncălţat cu stele
iar cîntăreţele de un mileniu chele
şi-aşteaptă în genunchi atlanţii

Adi Sfinteş, 21 noiembrie 2016

COMENTARII DE LA CITITORI