E TOT MAI CLAR: EXISTĂ VIAŢA DE APOI! (3)

in Alte știri/Fenomene paranormale

 

 

Experienţele morţii împărtăşite

nu sînt o boală (3)

Iată relatarea tinerei, care s-a aflat lîngă fratele ei, cînd acesta murea: ,,Întrucît nu ştiam cît va mai trăi, am decis să rămîn la căpătîiul său, veghindu-l pe patul de suferinţă.

După aproape o zi de aşteptare, respiraţia i-a devenit mai greoaie şi, apoi, a încetat cu totul. I-am luat mîna şi i-am ţinut-o între palmele mele, iar asistenta, chemată de mine în grabă, a rămas lîngă pat: avea un DNR (ordin de non-resuscitare), dar voia să se asigure că fratele meu nu se va chinui în ultimele clipe. Brusc, am văzut cum camera îşi schimba forma, ca şi cum ar fi fost umflată cu aer comprimat. Atunci m-am simţit ridicată din propriul corp, alăturîndu-mă fratelui meu în aer! Ne-am învîrtit, efectiv, prin cameră, ca nişte spirite. Apoi, am simţit că mă întorc în corpul meu şi la senzaţiile mele dintotdeauna. În timp ce zburam prin încăpere, mă puteam vedea pe mine alături de fratele meu, dar îl vedeam şi pe el, în aer, alături de mine. Cînd m-am întors în propriul trup, camera a revenit la forma iniţială, cu unghiuri drepte“.

Ca un post-scriptum la această poveste, precizez că fratele ei nu a murit atunci. Inima a început să-i bată spontan, şi acesta a mai trăit o zi. Cînd, în cele din urmă, el a murit, Nancy nu a mai întrezărit nimic din acel tărîm spiritual.

Lumina mistică (1)

Unul dintre elementele cele mai profunde ale experienţelor din vecinătatea morţii este ceea ce eu numesc experienţa luminii. Persoana care moare se trezeşte învăluită într-o lumină mistică, o lumină care pare a avea substanţă. Unul dintre pacienţii studiaţi de Melvin Morse a descris-o perfect: ,,Mi-a plăcut lumina aceea. Era locul în care se găsesc toate lucrurile bune”. Această lumină mistică este prezentă, de asemenea, în multe experienţe de moarte împărtăşită. Este descrisă în diverse moduri: ,,lumină cristalină”, lumină care emite ,,puritate”, ,,iubire” şi ,,pace”. Unii spun că lumina ,,pulsează” cu aceste elemente, dar, în acelaşi timp, ea prezintă profunzime şi gravitate. Nu este o lumină obişnuită, ci o lumină care amplifică înţelepciunea persoanei, transformarea ei spirituală şi alte elemente mistice. O femeie a descris lumina în acest mod: „Cînd a murit mama, toţi cei de faţă au văzut camera umplîndu-se cu lumină de la «o prezenţă îngerească»”. Altă femeie, care a ţinut mîna fiului ei adolescent, aflat pe moarte, a spus: „Vederea acelei lumini a fost, pentru mine, ca şi cum aş fi fost absorbită de un nor“. Un bărbat care se aflase lîngă soţia lui care murea a relatat următoarele: „Camera a devenit insuportabil de luminoasă. Strălucirea aceea era atît de puternică, încît, atunci cînd am închis ochii, tot nu am putut s-o filtrez. Şi totuşi, era reconfortantă. În lumina aceea o puteam simţi: soţia mea, fizic, murise, dar ea încă se afla cu mine, în spirit”. El şi-a continuat descrierea, spunînd că lumina era „vie şi strălucitoare, dar nu în sensul în care vedem cu ochii noştri“.

Uneori, ochii persoanei care moare strălucesc. Alteori, persoana care moare se iluminează cu totul, imaginea aceasta fiind descrisă ca o „sclipire translucidă”.

(va urma)

RAYMOND MOODY

COMENTARII DE LA CITITORI