E TOT MAI CLAR: EXISTĂ VIAŢA DE APOI! (5)

in Alte știri

 

 

Lumina mistică (3)

Alt studiu de caz care mă conduce la ideea că lumina are un efect pe termen lung asupra celor care o văd mi-a parvenit la o conferinţă medicală din Spania. Eram acolo ca să vorbesc despre studiile mele legate de vecinătatea morţii şi am întrebat publicul dacă exista cineva care avea idee despre experienţele morţii împărtăşite.

La sfîrşitul discursului meu, două surori s-au apropiat şi mi-au spus că au fost prezente cînd tatăl lor şi-a dat ultima suflare. Acesta era pe moarte din cauza cancerului, mi-a spus sora numită Louisa, şi nu mai avusese nici o reacţie de cîteva zile. Cele două nu au îndrăznit să plece din camera de spital, temîndu-se că nu vor fi de faţă cînd tatăl lor se va săvîrşi din viaţă. În cele din urmă, au observat că acesta respira foarte rar, astfel încît, de cîteva ori, au crezut că murise.

În timpul unuia dintre episoadele în care el încetase să mai respire, camera s-a umplut de o „lumină strălucitoare”. Surorile s-au speriat, dar, în acelaşi timp, şi-au văzut şi speranţele renăscute, pentru că lumina puternică l-a făcut şi pe tatăl lor să se mişte puţin. Dar, după doar cîteva minute, el a încetat să mai respire şi a murit. „Lumina a rămas acolo cam 10 minute după moartea lui“, mi-a spus Maria, cealaltă soră. „Nu am văzut nici o formă, nici un om în lumină, dar aceasta părea să fie vie, să aibă o prezenţă personală”.

Această particularitate a luminii le-a făcut să creadă că ea ar reprezenta „esenţa” tatălui lor, după cum mi-au mărturisit cele două surori. Şi, într-adevăr, ele s-au simţit schimbate în bine de acea lumină.

Asemenea relatări m-au făcut să cred că expunerea la această lumină şi la toate „lucrurile bune” cuprinse în ea are efecte pe termen lung. Sînt necesare studii suplimentare pentru a şti precis dacă acesta este adevărul.

Muzică si sunete muzicale

Adesea, experienţa morţii împărtăşite conţine perceperea unor sunete muzicale. Uneori, cel care moare, dar şi persoana aflată lîngă el pomenesc despre existenţa unor astfel de sunete. Alteori, muzica este auzită de mai multe persoane.

Există numeroase relatări care atestă prezenţa unei asemenea muzici în experienţele din apropierea morţii. Un exemplu în acest sens este cel pe care l-am aflat de la o femeie pe care am intervievat-o în Maryland şi care susţine că a auzit muzică atunci cînd se afla lîngă patul de moarte al soţului. Iată ce mi-a povestit ea:

,,Era în comă, fiind cuplat la plămînul artificial, însă nu credeam că sfîrşitul o să vină atît de repede. Am petrecut noaptea în cameră lui, iar el a murit la orele 5,30 dimineaţa. Eram trează, iar părinţii lui tocmai intraseră în cameră. M-am aşezat pe un scaun din colţul încăperii. Eram epuizată. Brusc, am devenit conştientă că în jurul patului sînt foarte mulţi oameni. Vedeam întreaga cameră de parcă ar fi fost o scenă. Lumea se aduna în jur. Îl vedeam pe soţul meu în pat şi, dintr-odată, din colţul încăperii parcă venea o sclipire. Totodată, am auzit şi o muzică. Le-am cerut tuturor să păstreze liniştea, ca să pot asculta acele sunete. Muzica a devenit mai puternică, iar sclipirea aceea, tot mai intensă, s-a deplasat spre soţul meu.

Era cea mai complicată şi mai frumoasă muzică pe care o auzisem vreodată. Fiecare notă era o fărîmă de strălucire. Vedeam muzica. Erau miliarde de note, care îmi aminteau de senzaţia trăită în biserică, atunci cînd se aud clopoţeii. Era o muzică foarte frumoasă şi foarte complexă. În toiul acelei experienţe, a venit asistenta şi m-a atins pe braţ, spunîndu-mi că soţul meu murise. Murise atunci cînd îl atinsese sclipirea aceea”.

Iată un alt exemplu, parvenit prin intermediul cercetătorilor Gurney, Myers şi Podmore, din Secolul al XlX-lea. Aceştia au stat de vorbă cu familia unei fetiţe pe nume Lilly. Toţi membrii familiei auziseră muzică timp de cîteva zile înainte de moartea ei şi cîteva zile după aceea. Tatăl a spus că acea muzică umplea camera „aidoma notelor suave şi sălbatice ale unei harfe eoliene”. Mama lui Lilly a relatat: „Bătrîna mea dădacă şi mătuşa mea veniseră să vadă cum se simţea Lilly şi erau, cu toatele, în camera copilului, împreună cu soţul meu. Eu coborîsem în bucătărie… cînd aceleaşi sunete ca de harfă eoliană au fost auzite de toate cele 3 persoane aflate în cameră. Am auzit, şi eu, aceeaşi muzică, din bucătărie”.

(va urma)

RAYMOND MOODY

COMENTARII DE LA CITITORI