E TOT MAI CLAR: EXISTĂ VIAŢA DE APOI! (9)

in Fenomene paranormale

Retrăirea în comun a vieţii (3)

Ted a spus că îşi dăduse seama că prietenul lui murise, în clipa în care a văzut un „ceva“ anume, de mici dimensiuni, transparent şi fără de formă, aidoma unui fum, care îi ieşise din piept. Ceea ce a văzut l-a şocat şi, apoi, surprizele au continuat: ,,Brusc, mă aflam deasupra corpului meu, privind scena de dedesubt. Simţeam mişcare, ca atunci cînd un tren părăseşte gara şi pămîntul se mişcă, sau cînd eşti într-un tren şi trenul de lîngă tine se pune în mişcare. Camera a devenit foarte strălucitoare în jurul nostru şi eu am început să văd scene fulgerătoare din toţi anii în care lucraserăm împreună la Căile Ferate“.

I-am pus lui Ted cîteva întrebări despre trecerea în revistă a vieţii, iar el a stat să se gîndească o clipă, după care mi-a mărturisit: ,,Îmi aduc aminte de un eveniment important. Într-o noapte, ne aflam în Illinois şi verificam nişte vagoane de marfă închise. Era o noapte foarte rece. Deşi aveam pe mine mai multe pulovere, o pufoaică, o căciulă de lînă pe cap şi mîinile protejate cu mănuşi groase – tot era îmi era frig. În timp ce inspectam vagoanele, am dat de un beţiv care zăcea în iarba de lîngă tren. Nu era îmbrăcat prea călduros şi nici nu prea avea reacţii normale, chiar dacă îl scuturasem destul de tare, ca să-l trezim. Era, evident, beat, dar avea probleme şi cu hipotermia. Mecanicul trenului ne zorea prin staţia-radio, dar i-am explicat că după ce l-am găsit pe beţiv, am sunat la poliţia locală şi că trebuia să aşteptăm sosirea poliţiştilor, ca să ne asigurăm că omul n-o să moară de frig. În timp ce îmi relata această întîmplare, Ted şi-a dat seama cît de importantă este compasiunea, dar că mai importantă este promptitudinea: ,,Mecanicul era foarte furios că nu l-am lăsat pe individ în plata Domnului, dar, dacă am fi făcut asta, bietul om ar fi murit“.

Era, evident, o amintire care îl afectase profund. În timp ce vorbea despre retrăirea acelui episod, Ted lăcrima: ,,Mă bucur că am avut grijă de bărbatul acela. Toţi spuneau să-l lăsăm în pace, dar noi nu am vrut. Ar fi murit de frig“.

Întîlnirea unui tărîm nepămîntesc,

sau „ceresc“(1)

Vizitarea unui tărîm ceresc este unul dintre elementele cele mai comune experienţelor din vecinătatea morţii. În studiile recente pe marginea acestui fenomen, peste 50% dintre persoanele care au avut o experienţă în apropierea morţii spun că, în timpul episodului, au intrat într-un tărîm ceresc, sau într-un loc nepămîntesc. Cînd li s-a cerut să dea descrieri amănunţite, răspunsurile lor au fost surprinzător de asemănătoare. Iată cîteva relatări ale unor persoane care au avut experienţe în apropierea morţii, pentru a vă da seama cum se raportează ele la experienţele morţii împărtăşite: ,,Treceam printr-un tunel foarte strălucitor, înaintînd plin de încredere, chiar dacă nu vedeam nimic altceva decît lumină; nu puteam să văd nici măcar unde pun piciorul. Apoi, am ieşit din lumină pe un versant de deal, unde peisajul era perfect, iar munţii erau domoli, cu pante line. Nu era nimic altceva decît cer albastru şi dealuri verzi, cu copaci mari în depărtare. Toate acestea mi-au dat o senzaţie pe care nici un alt loc nu mi-a mai oferit-o”.

(Un bărbat care avusese un atac de cord în timp ce se plimba prin New York)

,,Erau plante perfecte, în nuanţe de nedescris – verzi, roşii, albastre. Toate există în jurul nostru zi de zi, doar că acestea erau perfecte, în timp ce culorile pe care le văd acum sînt întunecate. Dar, pe lîngă privelişte, era şi muzica! O muzică deosebită, care nu semăna cu nimic din ceea ce auzisem vreodată. Era limpede şi profundă, şi venea la mine şi pe altă cale, nu numai prin auz”.

(O femeie lovită de o maşină)

(va urma)

RAYMOND MOODY

COMENTARII DE LA CITITORI