E VREMEA IMPOSTORILOR

in Alte știri

 

 

Motto: „Spuma murdară a revoluţiei“… (HEINRICH MANN)

 

Fac apel, din nou, la Dicţionar. „Impostor = persoană care caută, prin minciună şi prefăcătorie, să treacă drept altcineva, să se substituie altcuiva“. Am întîlnit, cu toţii, în viaţa noastră impostori. Istoria însăşi e plină de indivizi care pretindeau că sînt altcineva – îmi vine acum în minte cazul aşa-zisei prinţese Anastasia, care a trăit, mulţi ani, la Bucureşti, pretinzînd că e fiica Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, scăpată, ca prin minune, din masacru. Era o impostoare, desigur. Impostorii ăştia au un numitor comun: joacă un teatru ieftin, intrînd în rolul care le place şi autosugestionîndu-se că totul e adevărat, că ei sînt cei reali, nu persoanele pe care vor să le substituie. Evident, e vorba de o boală psihică. Şi îi mai caracterizează ceva: n-au scrupule, n-au Dumnezeu.

* În decembrie 1989, s-a dat drumul la impostori pe scară mare. Ce căuta Virgil Măgureanu în completul de judecată de la Tîrgovişte? Totul era fals la acel individ, pînă şi numele: noi, studenţii Facultăţii de Filozofie, îl cunoşteam sub numnele de Astaluş Imre (aşa era în buletin), fost căruţaş ungur, la o Gospodărie Agricolă Colectivă şi, ulterior, căpitan de Securitate. Dar impostorul de-aia e impostor – să şteargă urmele, să-şi fabrice o altă biografie. Cu noile patalamale la mînă (prof.univ.dr., dizident etc.), cel poreclit de mine Şarpele cu Ochelari a făcut o avere uriaşă. Nu l-a deranjat nimeni, cu nici o întrebare. Toţi tremurau de frica şantajului cu dosare. Numai eu l-am urechiat şi l-am băgat cu botul în propriul dosar.

* Nu-i de mirare că impostorul Virgil Măgureanu a găsit un alt impostor, cu care să se asocieze, după principiul „Cine se aseamănă se adună“. E vorba de Traian Băsescu. Tot minoritar. Tot securist. Nu ungur, ci tătar. Tot cleptoman.

Avea această „poznă a firii“ faţă de primar al Capitalei şi de preşedinte al României cum am eu, de pildă, faţă de avion pierdut în Triunghiul Bermudelor. Şi totuşi, şmecheria diabolică a acestui rateu uman i-a păcălit pe americani! Care, în uriaşa lor naivitate, au luat de la pensie un marinar beţiv şi l-au urcat, cu picioarele, pe tronul lui Mihai Viteazul.

* Tot un impostor – care este din alt film, dar nu din filmul Istoriei Naţionale – este Klaus Iohannis. Încă o invenţie bolnavă, a stăpînilor din străinătate. Care, scoţînd din joben un iepure monstruos, de altă naţionalitate şi de altă religie, încearcă să-i vindece pe români de naţionalism. Şi acesta se dovedeşte a fi un experiment ratat. Un timp mort. A trecut aproape 1 an de la cacealmaua îngrozitoare din noiembrie 2014, dar Salamul de Sibiu n-a făcut nimic altceva decît să se plimbe cu nevasta de mînă, să joace poker şi să-şi amenajeze reşedinţe luxoase. El habar n-are ce e cu ţara asta, ce probleme are, ce aşteaptă populaţia de la şeful Statului. Se vede, de la o poştă, că băiatul e paraşutat din alte sfere. Hai să vedem cît poate să ţină batjocura asta sinistră.

* Radu Dudă nu mai are nevoie de nici o prezentare. Din actoraş de mîna a doua, s-a trezit… Alteţă Regală (?!). Ce bătaie cruntă, a destinului, pe Mihai de Hohenzollern! Ce răzbunare a sorţii pentru uciderea, mişelească, a Mareşalului Antonescu! De ce nu l-o fi luat Margareta de bărbat pe clovnul Siminică? Sau să se mărite cu simpaticul cuplu comic-fantezist Anton şi Romică (doi într-unul)? Erau mai cunoscuţi şi mai talentaţi decît prostul ăsta solemn, care stîrneşte rîsul tuturor, prin morga lui de papagal împăiat. În cazul lui avem de-a face cu un amestec ciudat, între impostură şi delir de grandoare. El joacă un rol, desigur, dar îl joacă prost. E ca şi cum Chaplin, din „Dictatorul“, ar fi ajuns, peste noapte, cancelar al Germaniei.

* Mihai Răzvan Ungureanu a fost, pînă în decembrie 1989, membru supleant al CC al UTC. Peste asta nu se poate trece, degeaba îşi tot falsifică el biografia. La începutul anilor ’90, a fost recrutat de Mossad. De aici, l-a preluat CIA, care l-a făcut ministru de Externe (pe scaunul lui Nicolae Titulescu), director SIE, prim-ministru. Care sînt calităţile ce-l recomandă pentru atîtea funcţii? Mutra lui veşnic încruntată? Capul de cactus, tuns perie de scînduri? Vorbirea în „limba cailor“, iubiţii mei ungureni? Ca premier, a fost un dezastru, fiind singurul prim-ministru din România debarcat în urma unei Moţiuni de Cenzură. Ca ministru de Externe a comis cel puţin două acte de înaltă trădare: a făcut „pierdută“ Moştenirea Gojdu şi a participat la diversiunea periculoasă a Răpirii din Serai.

* La prima vedere, Cristian Burci nu şi-ar găsi locul aici, fiindcă el e nimeni. Fost chelner pe o navă de croazieră, fost traficant de copii, individul s-a băgat, şi el, în masonerie, pe care a văzut-o ca pe o trambulină spre căpătuială. E patron de trust de presă, comandă sondaje mincinoase, ce mai, se crede foarte important. Nu ştiu cînd va ajunge după gratii, dar, în mod sigur, aceea va fi staţia terminus a acestui devalizator al Bancorex.

* Răzvan Burleanu a fost impus de Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal. El n-are nici o legătură cu fotbalul. De cînd tronează el acolo, „sportul rege“ la noi a ajuns de rîsul curcilor. Aşa-zisele locuri fruntaşe pe care le deţine Naţionala în nişte clasamente obscure nu pot masca putregaiul. Se alege praful de ultima bucurie a românilor.

Ar fi multe de spus despre impostorii care ne conduc. Sînt cu miile. Am ales doar cîteva cazuri, mai semnificative. De-aia totul merge din rău în mai rău: omul potrivit la locul potrivit… altuia!

CORNELIU VADIM TUDOR

11 august, Bran

COMENTARII DE LA CITITORI