Ecaterina cea Mare – împărăteasa germană care a adus măreţie Rusiei (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

„Foarte inteligentă, tenace şi cu un nestăpînit apetit sexual, este cea mai puternică femeie din lume, căci ea a reuşit să tragă cu forţa Rusia cea înţepenită în primitivismul feudal şi să o transforme într-o mare putere a lumii moderne“, scriau cronicile timpului despre cea care avea să fie amintită în Istorie drept cea mai mare şi mai importantă ţarină de pe tronul Rusiei. Controversată şi admirată în egală măsură, cum este, de altfel, caracteristic marilor personalităţi ale Istoriei, împărăteasa Ecaterina cea Mare a fost femeia care a influenţat cel mai mult destinul de mare putere mondială a Rusiei.
O prinţesă germană (1)
În timpul domniei sale (1762-1796), împărăteasa Ecaterina a II-a şi-a asigurat un asemenea grad de putere şi control politic, încît este dificil de găsit un exemplu similar în întreaga istorie a omenirii. Ea este cea care a creat condiţiile necesare pentru expansiunea fără precedent a Rusiei, precum şi pentru îmbunătăţirea administrării ţării în stil occidental.
Descrisă, adesea, drept un „despot luminat feminin”, împărăteasa a rămas în memoria multora şi pentru actele sale umanitare şi generozitatea de care dădea dovadă. Mulţi istorici asociază imaginea ei cu evenimentele semnificative şi tendinţele de evidenţiere a Rusiei ca mare putere emergentă din acea vreme. Alţii, istorici şi biografi, nu s-au sfiit să o asocieze cu ţarul Petru cel Mare, iar unul dintre contemporanii ei obişnuia să scoată în evidenţă esenţa modului în care a domnit, spunînd că „dacă Petru cel Mare a făurit omul nou în Rusia, Ecaterina cea Mare a fost cea care l-a însufleţit”.
Ca o concluzie, ţarina Ecaterina a reformat, treptat, Rusia şi a finalizat, cu calm şi răbdare, reformele începute, cu forţa, de către Petru cel Mare. Prinţul Piotr Viazemsky (1792 –1878), personalitate marcantă a literaturii ruse, spunea în memoriile sale că: „bărbaţii ruşi vor să devină nemţi, iar femeile germane vor să-i facă ruşi la loc”.
De fapt, viitoarea ţarină se chema Sophia Frederica Augusta, era de neam german şi s-a născut pe data de 2 mai 1729, în oraşul Stettin, din Pomerania, Prusia (acum oraşul Szeczin, din Polonia). Sophia a văzut lumina zilei în familia lui Christian Augustus, prinţ de Anhalt-Zerbst. Şi-a petrecut copilăria într-o atmosferă austeră, dar marcată de discuţii savante şi, deseori, vesele. Tatăl ei era un om foarte strict şi religios, care comanda, pe atunci, un regiment al armatei prusace. Mama sa, prinţesa Johanna Elizabeth von Holstein-Gottorp, era rudă cu monarhii care conduceau Prusia, Danemarca şi Suedia.
La dorinţa mamei sale, în anul 1743, tînăra prinţesă s-a botezat în ritul Bisericii Luterane, cu toate că imediat după ce s-a măritat cu ţarul Peter al III-lea al Rusiei (1728-1762), tînăra a trecut la ortodoxie fără nici un regret. În anul 1744, Ecaterina a primit o invitaţie din partea împărătesei Elisabeta a Rusiei (1709-1762), prin care aceasta urmărea aranjarea căsătoriei dintre Sophia şi fiul împărătesei. Viitorul soţ era, de fapt, un văr de gradul doi, care avea doar 11 ani şi era deja dependent de consumul de alcool. Mai tîrziu, Ecaterina a înţeles că măritişul cu moştenitorul tronului Rusiei îi va deschide calea spre o viaţă de vis, aşa că ambiţioasa prinţesă a acceptat planul celor două familii.
Cei doi veri proaspăt căsătoriţi s-au dovedit, curînd, ca fiind total incompatibili unul cu celălalt. Cu toate acestea, Ecaterina a încercat să păstreze aparenţele în faţa Curţii, şi era răbădătoare cu excentricul şi nătîngul ei soţ. Spre deosebire de acesta, Ecaterina era o femeie ambiţioasă, inteligentă şi talentată în multe domenii. Mentalul său puternic era de tip masculin, fiind mereu dornică să înveţe, şi să descopere lucruri noi. În fond, venise în Rusia pentru a-şi împlini cariera şi destinul.

(va urma)
Descopera.ro

COMENTARII DE LA CITITORI