Ecaterina cea Mare – împărăteasa germană care a adus măreţie Rusiei (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Liniile generale ale politicilor sale erau centrate în jurul ideii că Rusia avea nevoie de o perioadă extinsă de pace în timpul căreia să întărească statul şi să continue reformele începute de Petru cel Mare. În acest scop, împărăteasa l-a numit pe abilul conte Nikita Panin (1718-1783) în funcţia de ministru de Externe.
În anul 1764, împărăteasa şi-a dat seama că, pe plan extern, Rusia se afla într-o perioadă de linişte, şi astfel putea să înceapă să pună în practică reformele sale. Atitudinea pe care a arătat-o faţă de reforme a plasat-o în rîndul celebrilor „despoţi luminaţi”, o serie de lideri de stat din Secolul XVIII, influenţaţi de ideile Iluminismului şi care credeau că printr-o conducere înţeleaptă şi raţională puteau asigura prosperitatea propriilor supuşi. Guvernarea Ecaterinei a fost dublată de o politică prin care viza creşterea încrederii oamenilor de rînd în stat, precum şi propulsarea Rusiei ca putere cu drepturi egale în Europa. A întărit puterile Senatului şi a cucerit şi încorporat Ucraina în Imperiul Rus, abolind drepturile comunităţilor de cazaci din sudul Ucrainei şi de-al lungul Niprului, care aveau, de secole, propriul centru administrativ, se autoguvernau, aveau propria politică şi erau conduşi de hatmani aleşi în mod tradiţional-democratic. Ecaterina cea Mare a reformat legislaţia Rusiei, aducînd-o la nivelul legilor care guvernau celelalte mari puteri europene.
Situaţia externă a determinat-o pe împărăteasă să amplifice puterea Rusiei, profitînd de decăderea politică de moment a vecinilor săi – regatul Poloniei şi Imperiul Otoman. Ea a trimis trupe în sprijinul regelui polonez, Stanislav Poniatovski, fostul ei amant, care încerca să înăbuşe o revoltă contra amestecului Rusiei în treburile interne ale Poloniei.
Războiul Ruso-Turc, dintre anii 1768-1774, s-a soldat cu victoria Rusiei, care, atunci, a cucerit sudul Ucrainei, Crimeea şi nordul Caucazului.
Însă chiar înainte de încheierea războiului, Ecaterina a trebuit să înfrîngă răscoala condusă de cazacul Emilian Pugaciov (1742-1775), care s-a dovedit a fi cea mai mare problemă internă de care
s-a lovit în timpul domniei sale. Cazacul a înfrînt mai multe expediţii militare, fiind, însă, în cele din urmă capturat şi executat. Rebeliunea a speriat-o pe împărăteasă care, alături de aristocraţii săi, a hotărît că cea mai bună metodă pentru evitarea unor revolte similare ar fi întărirea puterii autorităţilor locale şi a nobilimii, în loc de îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale celor din clasele inferioare.
Ecaterina a acordat o mare atenţie şi alfabetizării şi educaţiei tinerilor. Nu a reuşit decît înfiinţarea cîtorva şcoli elementare, dar reformele ei au fost continuate de către succesorii săi la tron. Cum una dintre preocupările sale cele mai importante era întărirea economiei Rusiei, împărăteasa a încurajat comerţul, reducînd taxele, şi a invitat atît investitori ruşi, cît şi străini să se stabilească în zonele defavorizate. Sub conducerea sa, Sankt Petersburgul a fost parţial restaurat şi a devenit unul dintre cele mai somptuoase oraşe ale vremii. De asemenea, sub patronajul ţarinei, Academia de Ştiinţe s-a dezvoltat fără precedent.
Tot ea este aceea care a fondat, într-o clădire anexă a Palatului de Iarnă, Muzeul Ermitaj. Ţarina a reuşit să adauge Imperiului Rus 11 noi provincii, iar populaţia s-a dublat.
Ecaterina cea Mare a înfiinţat 144 de noi oraşe. A întărit armata şi flota rusă, care au repurtat un număr de 78 de victorii în timpul domniei sale, propulsînd Rusia la rangul de mare putere mondială. Fire modestă, împărăteasa obişnuia să spună că tot ce a făcut ea pentru Rusia era echivalentul unei picături de apă într-un ocean. Ecaterina a murit în urma unui infarct, pe data de 6 noiembrie 1796.
Epitaful de pe mormîntul său este revelator:
„Aici odihneşte Ecaterina a II-a. Ea a venit în Rusia în anul 1744, pentru a se căsători cu Peter al III-lea. La vîrsta de 14 ani, Ecaterina a luat trei decizii grele: aceea de a-l mulţumi pe soţul său, pe împărăteasa Elisabeta şi poporul rus. 18 ani de singurătate şi plictiseală au determinat-o să citească multe cărţi. După ce a urcat pe tronul Rusiei, a făcut totul pentru le oferi supuşilor săi fericire, libertate şi prosperitate. Ecaterina cea Mare ierta cu uşurinţă şi nu ura pe nimeni. A fost o persoană miloasă şi a iubit viaţa. În politicile sale, a fost o republicană adevărată. A avut mulţi prieteni. A iubit munca şi a iubit, deopotrivă, oamenii şi artele”.

Sfîrşit
Descopera.ro

COMENTARII DE LA CITITORI