ELECTORALE

in Lecturi la lumina ceaiului

Întodeauna mi-a plăcut să spun că nu fac politică. Dovadă că atunci cînd mi s-a propus ca rubrica intitulată „Călcîiul lui Ahile” să fie găzduită de „Tricolorul“, ziarul neuitatului Corneliu Vadim Tudor, am fost de acord doar după ce am primit asigurarea că nu sînt obligat să scriu ideile şefului, deşi eram de acord cu majoritatea dintre ele. Păstrez şi acum exemplarul în care directorul scria, în pagina întîi, cîteva păreri despre Hagi, iar „Călcîiul…”, în pagina ultimă, susţinea ideea contrară.
Încă din facultate, m-am convins că sinceritatea nu prea are ce căuta în politică. De atunci, de cînd am asistat la nişte alegeri măsluite, din cadrul Tineretului Liberal, despre care vă voi povesti mai tîrziu. Socrul meu, Dumnezeu să-l ierte, spunea adesea: „Politica este o femeie uşoară”.
Şi totuşi, cît de mult facem politică zi de zi! Facem politică atunci cînd protestăm pentru că nu ne ajunge salariul, că la şcoală nu se învaţă ce trebuie, astăzi, în această lume ultramodernă, sau cînd spunem că spitalizarea de urgenţă ar trebui să fie gratuită pentru toată lumea. Şi mai ales facem politică atunci cînd spunem că nu vrem să mergem la vot. Toate aceste gînduri ne-au venit acum, în perioada alegerilor. La C.O.S.R. (Comitetul Olimpic şi Sportiv Român), alegerile s-au şi comis… A cîştigat Mihai Covaliu, campionul nostru de la scrimă, întrecînd-o cu mare diferenţă pe campioana de la atletism, Gabriela Szabo. Argumentul hotărîtor pentru această alegere, credem noi, a fost că Mihai a anunţat că va desemna Secretar General al .C.O.S.R. pe George Boroi, cunoscut şi apreciat om de sport, Comandantul Clubului Steaua, în timp ce Gabi a anunţat că va desemna un nume mult mai puţin cunoscut. Urăm noii conduceri a Comitetului Olimpic mult succes, de care are atîta nevoie mişcarea noastră sportivă. Iar pentru Gabi, care este la a doua înfrîngere-surpriză, prima fiind la alegerile pentru preşedinţia Federaţiei Române de Atletism, în faţa lui Sandu Ion, îi dorim o ascensiune şi mai mare în cadrul organizaţiilor sportive interne, şi mai ales internaţionale. Cît despre alegerile parlamentare de la începutul iernii, ne-am decis să vă prezentăm un portret de candidat pentru Senat. Şi pentru ca rîndurile noastre să nu fie considerate drept un afiş electoral, nu vom da în acest material nici un nume propriu. Candidatul ales să vi-l prezentăm este o femeie tînără, o domnişoară, şi figurează pe primul loc al listei unui partid înfiinţat de tatăl ei, care a fost un mare patriot, un om de o vastă cultură, şi renumit poet, plecat prea repede din această lume.
În această situaţie, interlocutoarea noastră este obligată să care o grea povară de care se achită excepţional. Ea conduce, în prezent, revista pe care a întemeiat-o tatăl ei, şi care acum nu mai are tonul, uneori dur, din trecut. Dar acest stil este mai accesibil pentru mulţi cititori. Se poate ajunge la acelaşi punct folosind drumuri diferite. Am rugat-o să fim primiţi pentru un minut, rugăminte acceptată cu amabilitate. În discuţia care a urmat, s-a petrecut şi un moment delicat. Subsemnatul, am rămas cu defectul de cînd eram mic de doi-trei anişori, îmi povestea mama, de a spune ce gîndesc („ce-i în guşe şi-n căpuşe”), cînd am întrebat-o pe mama în faţa surorii sale: „Mama, di ţe-i asa ulîtă sola ta?”. Acum, m-am trezit spunîndu-i candidatei: Sînteţi mai drăguţă în realitate decît arătaţi la televizor! Moment în care domnişoara parcă a roşit uşor, iar soţia mea, de lîngă mine, a amuţit.

SILVIU DUMITRESCU
P.S. Despre discuţie şi alte… „electorale”,
într-un număr viitor, cînd poate vom da şi numele„candidatei”, dacă nu l-aţi ghicit pînă atunci. Cerem iertare cititorului dacă procedăm la fel ca un post TV care anunţă pe banda de jos a ecranului că va transmite ceva important, cu toate că nu spune nimic. Noi chiar avem ceva de spus!

COMENTARII DE LA CITITORI