„Electoralele“ lui Constantin Tănase şi ale lui Caţavencu de Sibiu

in Polemici, controverse

„În ţara asta, ţara pîinii/ Să aibă pîine chiar şi cîinii/ Guvernul nostru ne obligă/ S-avem o zi de mămăligă/ Lor ce le pasă cum e traiul/ Scumpiră trenul şi tramvaiul/ Scumpiră tot, la cataramă/ Pînă şi pîinea şi tutunul/ Şi cînd înjuri pe şleau de mamă/ Ei, cică, eu fac pe nebunul“. (Constantin Tănase).

Uitaţi-vă bine la candidaţi, altfel riscaţi să vă mai pricopsiţi cu unul ca mine!

Circul electoral din acest an a luat startul oficial! Votul mai întîi, apoi pomenile pentru simpatizanţii cu ştampila atît de rîvnită de „catindaţi”! Altfel, Autoritatea Electorală Permanentă va da amenzi de pînă la 50.000 de lei. Candidaţilor li s-au interzis numele pe toate gardurile, corturile de strîns semnături, bannerele de pe domeniul public, de pe autoturisme sau împărţirea de steaguri, baloane, brichete, găleţi, fulare, umbrele, şepci şi alte obicte cu numele aspirnatului la fotoiu. Caţavencii, trahanachii şi dandanachii, lătrăii, toboşarii şi zurbagii, au început să se dea în stambă şi să scoată panglici pe nas. Încă nelămurit căre-i găşti îi aparţine, primul navetist al ţării s-a băgat iar ca musca… unde nu-i fierbe oala, că, de, e convins că le ştie pe toate. Pentru ca cetăţenii României cu drept de vot (Autoritatea Electorală Permanentă este discretă, nu ne spune numărul lor real) să nu repete greşeala „diasporei“ de la prezidenţiale, adică să voteze pe cine nu trebuie, Caţavencu de Sibiu s-a gîndit (dacă are sau nu cu ce, nici asta nu se ştie) să dea sfaturi electorale. Cîteva fragmente din „învăţăturile Marelui Mut către alegători“: „Începe campania electorală pentru alegerile locale. Pe data de 5 iunie, alegem primarul localităţii în care trăim, alegem Consiliul Local şi Consiliul Judeţean. Aceste alegeri sînt foarte importante. Oamenii pe care îi alegem vor fi responsabili de destinul localităţii în care trăim. Uitaţi-vă bine la candidaţi! Uitaţi-vă la candidaţi şi gîndiţi-vă dacă candidatul dumneavoastră preferat este un om integru, să nu fie certat cu legea (ca mine, cu casele cumpărate din meditaţii – n.a.). Uitaţi-vă bine dacă este un bun gospodar, fiindcă el va trebui să răspundă de gospodărirea localităţii în care trăiţi (aşa cum fac eu cu instalaţia de irigaţii de la Cotroceni şi locuinţa de la « Lac 3 » – n.a.). Uitaţi-vă la echipa pe care o are în spate, uitaţi-vă la echipa de consilieri (ca ai mei – n.a.) cu care vine, uitaţi-vă dacă sînt oameni serioşi, uitaţi-vă la candidaţi şi întrebaţi-i dacă cunosc problemele localităţii dvs., dacă vin cu soluţii. […] Este important şi partidul din care provine candidatul. Uitaţi-vă bine! […] În concluzie, dragii mei, urmăriţi campania electorală, mergeţi la adunările electorale, întrebaţi candidatul dvs. cum vede dezvoltarea localităţii, puneţi întrebări incomode, evaluaţi-l, iar la sfîrşit, vă rog să mergeţi la vot. Din 4 în 4 ani, destinul localităţii dvs. este în votul dvs.. Exercitaţi-vă acest drept!“. Pe scurt, mesajul lu’ domn Caţavencu de Sibiu poate fi tradus astfel: uitaţi-vă bine la candidaţi, altfel riscaţi să vă mai pricopsiţi cu cîte unul ca mine!
Vreme trece, vreme vine… vom vota iar ca proştii?
În acest context, asemănare dintre cele rostite pe scenă, cu peste 70 de ani în urmă, de regretatul şi mereu actualul artist român Constantin Tănase, şi „spectacolul“ vremurilor pe care le trăim, noi, românii, în ţara lu’ Vodă-Pas-cu-pas şi a lui Julien (teh)nocratu’, nu-i deloc întîmplătoare. Asemenea tuturor guvernărilor postdecembriste, în regimul celor doi şi al „Guvernului meu“, Glossa lui Eminescu ne reaminteşte că „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate!“, iar românilor li se mai oferă o şansă de a nu rămîne iarăşi cum a spus marele actor… Anii au trecut, dar obiceiurile politicienilor nu s-au primenit. Nici metodele de prostire şi mituire a electoratului nu diferă prea mult. Ne-a demonstrat, după cum aţi putut constata, însuşi marele Caţavencu de Sibiu. Doar personajele se schimbă periodic: „Pleac-ai noştri, vin ai noştri,/ noi rămînem tot ca proştii./ Ne-am trezit din hibernare/ Şi-am strigat cît am putut:/ Sus Cutare! Jos Cutare!/ Şi cu asta ce-am făcut?// Am dorit, cu mic, cu mare,/ Şi-am luptat, cum am ştiut,/ S-avem nouă guvernare,/ Şi cu asta ce-am făcut?// Ca mai bine să ne fie,/ Ne-a crescut salariul brut,/ Dar trăim în sărăcie,/ Şi cu asta ce-am făcut?// Ia corupţia amploare,/ Cum nicicînd nu s-a văzut,/ Scoatem totul la vînzare,/ Şi cu asta ce-am făcut?// Pentru-a cîştiga o pîine,/ Mulţi o iau de la-nceput,/ Rătăcesc prin ţări străine,/ Şi cu asta ce-am făcut?// Traversăm ani grei cu crize,/ Leul iar a decăzut,/ Cresc întruna taxe-accize,/ Şi cu asta ce-am făcut?// Totul este ca-nainte,/ De belele n-am trecut,/ Se trag sforile, se minte,/ Şi cu asta ce-am făcut?// Se urzesc pe-ascuns vendete,/ Cum nicicînd nu s-a văzut,/ Ţara-i plină de vedete,/ Şi cu asta ce-am făcut?// Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!/ E sloganul cunoscut;/ Iarăşi vom vota ca proştii?/ […] Păi, cu asta ce-am făcut? [adaptare – I.M.]“. (Constantin Tănase).
Marele şi talentatul artist român Constantin Tănase s-a născut la 5 iulie 1880 şi s-a stins la Bucureşti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpăţînarea de a spune lucrurilor pe nume. După un an de la invazia ruşilor, Constantin Tănase încă mai juca în Bucureşti. Pentru că jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somînd victimele: „Davai Ceas!“ (dă-mi ceasul), într-unul din spectacolele sale, a satirizat fărădelegile hoardelor năvălitoare şi obsesia lor pentru ceasuri de orice fel. Artistul a rămas în memoria românilor şi prin celebrul şi sugestivul său monolog: „Rău era cu « der, die, das »/ Da-i mai rău cu « davai ceas » !/ De la Nistru pîn’ la Don,/ Davai ceas, davai palton!/ Davai ceas, davai moşie!/ Haraşo tovărăşie!“. Parafrazînd cupletul, nu vom greşi spunînd: rău a fost cu „bunicuţa“, rău cu prostovanul ce se credea un nou Cuza, rău cu timonierul parşiv, dar parcă mai de „cacao“ ne facem cu Marele Mut care trăieşte într-o dimensiune paralelă! Intreb retoric: iarăşi vom vota ca proştii?

Ion Măldărescu
P.S. Dacă tot a venit vorba de alegeri, adică de consultarea cetăţenilor cu drept de vot şi, pe cale de consecinţă, alegerea unor oportunităţi, Ungaria dă o lecţie de reală democraţie statelor membre ale U.E.: „[…] Curtea Supremă de Justiţie din Ungaria a aprobat […] iniţiativa Guvernului Viktor Orban de a organiza un referendum naţional pe tema cotelor obligatorii de distribuire a refugiaţilor stabilite de Uniunea Europeană. Întrebarea care va fi adresată cetăţenilor ungari este: «Veţi permite Uniunii Europene să aducă cetăţeni străini în Ungaria fără aprobarea Parlamentului?»“. Marele Mut face după cum îl taie capul şi după cum sună Befehl-ul. Pe cetăţenii României nu-i întreabă nimeni!

COMENTARII DE LA CITITORI