Elemente care dovedesc faptul că Marea Piramidă din Egipt a fost construită de o civilizaţie extrem de avansată (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Misterele legate de Marea Piramidă din Egipt – de pe platoul Gizeh de lîngă Cairo – sînt numeroase, de altfel ca şi textele, cărţile şi relatările care fac referire la ele. Una dintre lucrările cele mai documentate în acest sens este „Amprentele zeilor”, scrisă de cercetătorul american Graham Hancock. În majoritatea acestor cărţi se prezintă – de multe ori în detaliu – structura cunoscută a Marii Piramide, supranumită şi Piramida lui Keops, precum şi alte date inedite ori referinţe complexe, cum ar fi cele din cărţile orientalistului Zecharia Sitchin („Războiul dintre zei şi oameni” etc.) sau ale egiptologului belgian Robert Bauval („Misterul constelaţiei Orion”).

În ciuda afirmaţiilor infatuate şi orgolioase ale unor savanţi contemporani, care caută să ne convingă de faptul că enormul edificiu antic a fost construit utilizînd spinarea, frînghia, buşteanul, ciocanul şi dalta, alţi cercetători, care dau dovadă de bun simţ şi discernămînt ştiinţific, recunosc, fără să ezite, că, cel puţin la momentul actual, cunoştinţele omenirii nu sînt suficiente pentru a permite proiectarea şi execuţia unei construcţii precum Marea Piramidă din Egipt. Totuşi, ştiinţa oficială ne asigură că Piramida a fost construită în perioada Epocii Bronzului.

În conformitate cu această „cunoaştere”, trebuie să admitem că, dacă locuitorii acelor vremuri au putut proiecta şi ridica o astfel de construcţie, iar noi – cei din civilizaţia actuală – nu putem, în realitate, ne aflăm într-o epocă inferioară celei a bronzului, posibil chiar în cea de piatră, prin raport cu anticii locuitori care au ridicat Marea Piramidă! Chiar dacă prin absurd, să zicem, „au trudit peste 100.000 de oameni timp de 20 de ani” pentru a ridica acea construcţie (după cum se străduie „experţii” să ne convingă), trebuie să dăm dovadă totuşi de un minim discernămînt şi să înţelegem că ridicarea Marii Piramide din Egipt nu a însemnat doar punerea, unele peste altele, a mai mult de două milioane şi jumătate de blocuri de granit.

Fiecare dintre aceste blocuri cîntăreşte între 2 şi 6 tone, fără să mai vorbim despre blocurile structurilor de rezistenţă din interiorul piramidei, care cîntăresc pînă la 70-80 de tone unul. În plus, cercetătorii nu au descoperit nici pe departe întreaga structura interioară a Marii Piramide, ci doar bănuiesc că ea ar putea fi mult mai complexă decît se cunoaşte în prezent. Această concluzie a rezultat indirect din anumite măsurători realizate cu ultrasunete şi alte tehnologii sofisticate, care, totuşi, nu au putut furniza decît informaţii evazive legate de complexitatea constructivă a Marii Piramide. Şi atunci, dacă nu putem măcar să ştim cu exactitate ceea ce se află în faţa noastră, cum putem pretinde că nu există nici o  problemă, dacă vrem să construim acel ceva?!

Ridicarea Marii Piramide a însemnat o proiectare atît de sofisticată şi de avansată, încît inginerii constructori din prezent rămîn adeseori năuciţi în faţa incredibilelor soluţii inginereşti şi de rezistenţă a materialelor care au fost adoptate în realizarea planurilor acestei construcţii magnifice. Chiar şi din punct de vedere tehnologic, ea depăşeşte posibilităţile actuale ale ştiinţei. Cine să fi gîndit toate acestea? Să fi fost nişte fiinţe umane care, aşa după cum „ştiinţa oficială” se grăbeşte să ne asigure, tocmai părăsiseră cavernele şi ieşiseră la lumina soarelui?

Dar aceste inconsecvenţe penibile de cunoaştere şi înţelegere sînt mici faţă de reacţiile unor „savanţi” contemporani, atunci cînd se confruntă cu descoperiri extraordinare. E drept, nu toţi reacţionează în mod deplorabil şi nu toţi sînt corupţi, dar majoritatea lor este, totuşi, tributară concepţiei materialiste şi mai ales orgoliului, care o face să nu vadă pădurea din cauza copacilor. Astfel de fiinţe umane fac parte din categoria celor care, dacă le spui că cineva a văzut un OZN, îţi răspund că a fost de fapt planeta Venus; dacă le spui că a fost răpus un animal nemaivăzut la marginea junglei, care este o combinaţie între leu, peşte, vultur şi şarpe, îţi vor răspunde că este o „imposibilitate genetică” şi că nu  trebuie să te ţii de glume, pentru că „aşa ceva nu poate să existe”; dacă le aduci dovezi concrete despre anumite artefacte antice, descoperite în locaţii inedite, ei le pun deoparte, spunînd că nu merită interes şi, pur şi simplu, le ignoră. În general vorbind, orice apare ca fiind o „ameninţare” pentru fragila lor concepţie asupra vieţii şi evoluţiei civilizaţiei umane pe Pămînt este fie ignorat, fie atacat şi discreditat foarte repede.

În ceea ce priveşte Marea Piramidă din Egipt, chiar dacă au rămas numeroase întrebări fără răspuns, uluirea noastră este totală în faţa complexităţii extraordinare şi a preciziei incredibile cu care a fost realizată această structură antică din piatră. Cercetătorii trebuie să rezolve multe enigme legate de ea, pentru că aceste necunoscute au lăsat perplecşi şi chiar au năucit pe mulţi ingineri, istorici, arheologi, oameni de ştiinţă şi turişti. Printre altele, interesant este faptul că Marea Piramidă reprezintă singura structură, dintre cele 7 minuni ale lumii, care a dăinuit pînă în zilele noastre.

Unul dintre marile mistere actuale legate de această construcţie colosală este precizia uluitoare cu care a fost realizată. Nimeni nu poate răspunde la această întrebare simplă: cum au fost capabili muncitorii din acea vreme să dizloce, să transporte şi să încorporeze milioane de blocuri uriaşe de granit astfel încît să rezulte aceasta precizie milimetrică? Faptul că marea Piramidă este construcţie cea mai precis aliniată de pe Pămînt chiar şi în momentul prezent este, pur şi simplu, de neînţeles pentru oamenii de ştiinţă. Ea are faţa îndreptată spre punctul cardinal Nord cu o eroare de numai de 0,05 grade. Avînd în vedere dimensiunile ei, această valoare frizează perfecţiunea şi ea nu poate fi reprodusă prin mijloacele tehnice actuale. Dar savanţii contemporani ne spun, cu mare suficienţă de sine, că oamenii din Epoca Bronzului au putut să facă asta!

(va urma)

EDITURADAKSHA

COMENTARII DE LA CITITORI