Elemente care dovedesc faptul că Marea Piramidă din Egipt a fost construită de o civilizaţie extrem de avansată (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Controversele în privinţa autenticităţii acelor cartuşe au apărut încă din vremea descoperirii lor, deoarece ele conţin greşeli care, de asemenea, existau şi într-o carte de hieroglife („Material Hieroglyphica”), pe care colonelul Vyse o avea la el atunci cînd a pătruns în acele camere ascunse din Piramidă. De altfel, Vyse era deja cunoscut ca un „cal breaz” şi în privinţa altor „descoperiri” legate de artefactele Egiptului Antic, ceea ce îl discreditează şi mai mult. O probă cît se poate de clară este faptul că nepotul lui Humphries Brewer, meşterul zidar care a fost angajat de colonelul Vyse pentru a sparge şi a deschide drumul prin piramidă, a declarat că a fost martor atunci cînd Vyse a pictat el însuşi cartuşele pe pereţii celor 4 camere ascunse. El a fost imediat dat afară de pe şantier de către colonel, deoarece nu a fost de acord cu „metoda” înşelăciunii pusă la cale de acesta. Referinţa este dată de Zecharia Sitchin în cartea sa „Trepte spre cer”, dar este menţionată şi în unele studii de egiptologie timpurie: Perring – „The Pyramids of Giza” (1839) şi chiar în cartea lui Vyse – „Operations carried out on the Great Pyramid of Giza” (1842)).
Totul s-a bazat pe orgoliul, dar şi pe relativa nepregătire şi neştiinţă în domeniu a colonelului Vyse, care nu era un expert în hieroglife, dar care dorea cu orice preţ să-şi lege numele de marile descoperiri din siturile egiptene. El a făcut însă un deserviciu imens umanităţii, care, din nefericire, se reflectă cu putere şi în zilele noastre printr-o pîclă de ignoranţă aşternută atît pe ochii savanţilor, cît şi pe cei ai populaţiei. Niciodată nu a fost mai adevărat proverbul că „un orb nu poate să conducă alţi orbi”. Controversele legate de aşa-zisele „cartuşe ale lui Keops din Marea Piramidă” sînt multiple, dar analiza lor depăşeşte cadrul acestei prezentări sintetice. Ceea ce se poate spune cu siguranţă este faptul că lumea ştiinţifică a preluat imediat „descoperirea” lui Vyse şi a propagat-o mai departe, din generaţie în generaţie. Astăzi, părerea convenabilă şi „de neclintit” a majorităţii specialiştilor este că Marea Piramidă reprezintă opera faraonului Keops, chiar dacă sînt foarte multe semne de întrebare, contradicţii, dovezi şi elemente care neagă această opinie.
Printre altele, ideea frizează şi prin absurdul ei, deoarece neagă orice tradiţie de inscripţionare de pînă atunci, nu doar prin lipsa amplorii în prezentare, ci şi prin lipsa de respect pentru faraonul în cauză (în ideea că el ar fi fost, într-adevăr, cel care a ordonat construcţia Piramidei). Menţionarea rudimentară, „ascunsă” şi cumva „chinuită” a numelui unui mare faraon, pe doi-trei pereţi ai unor camere foarte mici şi goale dintr-o construcţie monumentală despre care se spune că i-ar aparţine, este cel puţin hilară. Cu toate acestea, ea a fost de ajuns pentru ştiinţa din Secolul al XIX-lea şi pentru cea contemporană de a prelua „pe tavă” acea informaţie aşa-zis „adevărată” şi a o implementa, în mod sistematic, în minţile oamenilor, prin intermediul mass-media. O astfel de acţiune era mult mai facilă decît cea prin care să se recunoască faptul că nu se ştie cine a construit cea mai mare clădire de pe Pămînt.

Sfîrşit
EDITURADAKSHA

COMENTARII DE LA CITITORI