Enigmele celei mai mari cetăţi din Epoca Bronzului, la doi paşi de Timişoara (1)

in Mîndri cã sîntem români

Este contemporană cu perioada Războiului Troian

La 18 kilometri de Timişoara, în drumul spre Orţişoara, mai exact pe cîmpul de pe margine, specialişti români şi străini lucrează la descifrarea unei enigme istorice. Fortificaţia de la Corneşti are 1.700 de hectare şi este cea mai mare cetate de pe teritoriul Europei în Epoca Bronzului. Construcţia apare pe primele hărţi Mercy (1723-1725), iar apoi pe toate hărţile militare pînă la sfîrşitul primului război mondial. Primele săpături au fost realizate în 1939, de arheologul Marius Moga, însă, pînă recent, nu s-au găsit fonduri pentru a le continua. În anul 2007, datorită lui Alexandru Szentmiklosi, directorul secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului, şi a investiţiei primite în special din Germania, au reînceput căutările şi lucrările arheologice abandonate în urmă cu 80 de ani. Acum, instituţii străine prestigioase şi specialişti recunoscuţi la nivel internaţional din România, Germania, Austria, Anglia şi Statele Unite ale Americii lucrează la descifrarea uneia dintre cele mai bine păzite enigme din jurul Timişoarei. „Volumul de muncă şi de buget este mare. Am încercat să conving comunitatea internaţională să ne acorde fonduri şi s-a întîmplat acest lucru, în special de la Societatea Germană pentru Cercetări. Corneşti va constitui subiect de cercetare pentru foarte mulţi ani de acum înainte“, a spus Alexandru Szentmiklosi. Privită de la înălţime, fortificaţia de pe ogoarele sătenilor din Corneşti este una spectaculoasă. Patru valuri uriaşe de pămînt arată că acolo a fost, cîndva, o fortificaţie, o civilizaţie de mult dispărută.

Parte din cultura Cruceni-Belechişi

S-a stabilit, prin metoda Carbon 14, că lemnul din care era construită fortificaţia a fost tăiat în 1400-1200 înainte de Christos şi că acolo a existat o civilizaţie importantă din Epoca Bronzului: Cultura Cruceni-Belechişi, care a controlat, în a doua jumătate a Mileniului II, principalele căi de acces dinspre Europa Centrală spre Marea Mediterană, din Croaţia de azi pînă în Banat, de la Mureş la Dunăre. „Această fortificaţie de la Corneşti este contemporană cu civilizaţia miceniană, unul dintre cele mai importante centre ale civilizaţiei greceşti, şi cu perioada Războiului Troian. În paralel cu lucrările arheologice, cercetătorii din Germania încearcă să descopere dacă există ceva, în textele hitite, despre aceste aşezări“, dezvăluie Szentmiklosi.

Anul acesta, pe baza fondurilor alocate de Societatea Germană pentru Cercetare, s-a început un capitol nou în cercetarea fortificaţiei.

Au decopertat o casă preistorică

Arheologii se află acum pe locul unei case din interiorul fortificaţiei, care a fost descoperită printr-o tehnică specială, numită lidar. Cu ajutorul unor fascicule laser se ridică modelul tridimensional al terenului. Practic, se efectuează o „radiografie“ din aer a locului. Se analizează fiecare bucată de ceramică descoperită, fiecare fragment sau grindă de lemn putrezită. Totul este măsurat şi analizat cu minuţiozitate. În paralel cu săpăturile arheologice, se desfăşoară scanări geomagnetice, alte zboruri pentru scanare lidar şi cercetări topografice cu aparatură de ultimă generaţie. „Aşa se face că săpăm doar acolo unde vedem în imagini că a existat o fostă locuinţă. Acum sîntem într-una din ele. Interiorul a avut două compartimente. O cameră privată şi ceva ce numim azi sufragerie. Am găsit cioburi de la 1500 înainte de Christos şi cel mai timpuriu de la 1200 înainte de Christos. Aceste cioburi din urmă ne datează locuinţa. La 1200, aceasta funcţiona“, povesteşte Alexandru Szentmiklosi. Există şi semnele unei aşezări mult mai tîrzii, probabil sarmatică (amestec de popoare scitice, iraniene), pentru că s-au descoperit gropi cu ceramică sarmatică. Mai mult, în afara zidurilor fortificaţiei

s-a descoperit şi un mormînt de tip sarmatic. „Genetic, nu ştim dacă au fost sarmaţi. E ca şi cum ai găsi un rus cu un kalaşnikov, iar lîngă un chinez cu kalaşnikov. Nu arma este cea care defineşte genetic. Însă oamenii aceştia au un mod de viaţă şi de înmormîntare care ţine de sarmaţi. Este o lume sarmatică. Putem spune că această zonă a fost locuită ultima dată undeva în Secolele I-IV înainte de Christos. Însă descoperirile principale sînt din Epoca Bronzului. Locuinţa aceasta datează, cu siguranţă, din 1400-1100 înainte de Christos“, explică Szentmiklosi. Specialiştii cred că această populaţie de la Corneşti a apărut, probabil, în urma răcirii climei, după explozia Vulcanului de la Santorini, de la 1600 înainte de Christos. Aceasta a fost înregistrată şi în texte egiptene. Este unul dintre factorii care ar fi putut sta în spatele acestei revoluţii culturale. „Aceşti oameni, crescători de animale, cultivatori de plante, au avut un rol important şi în comerţul care se făcea către Europa Centrală. Faptul că a fost poziţionată la Corneşti, în zona cîmpiilor înalte ale Vingăi, arată factorul geostrategic al acestei aşezări, al acestor comunităţi“, a mai spus Alexandru Szentmiklosi.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI