Enigmele celei mai mari cetăţi din Epoca Bronzului, la doi paşi de Timişoara (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Au dat foc fortificaţiei după plecare
Cercetătorii nu ştiu deocamdată cînd a fost abandonată cetatea, nici dacă a fost distrusă sau incendiată voit. „Majoritatea necropolelor Cruceni-Belechişi îşi încetează continuitatea în anii 1200 înainte de Christos. Această aşezare apărată de patru ziduri a fost abandonată, se pare, undeva la 1100 înaintea de Christos. Nu există un semn de atac care să fi distrus fortificaţia, însă zidurile sînt distruse prin foc. Dacă ele au fost atacate de alte comunităţi, nu există argument arheologic, dar se ştie că există situaţii în care comunităţile îşi distrug propriile aşezări. Helveţii, cînd plecau din cauza foametei, îşi dădeau foc cetăţilor, aşezărilor, să nu aibă motivaţia de a se întoarce. Fortificaţia are 1.700 de hectare şi este cea mai mare cetate preistorică, de Epoca Bronzului, din Europa. Aici avem o situaţie complexă, cu patru şanţuri de apărare, care se poate vedea cum evolează în timp“, susţine şeful arheologilor. Specialiştii afirmă că fortificaţia a fost construită inginereşte. Structura de rezistenţă este din lemn, iar în casetele formate se bătea lut, pentru consolidare. Şanţurile de apărare aveau şi 7 metri. „Faptul că aici avem această aşezare sugerează faptul că exista o elită şi o ierarhie. Fără un şef sau un factor de organizare nu putea să construiască patru valuri de apărare şi mai ales să le întreţină. Aici s-a consumat o cantitate enormă de lemn, care a trebuit tăiat de undeva, a trebuit construit după planuri care erau aproape inginereşti şi un pămînt bătut în casetele de lemn formate. Şanţurile de lemn trebuiau întreţinute“, adaugă Alexandru Szentmiklosi, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului. Acesta susţine că nu este vorba de o cetate strict defensivă. „Dacă ar fi să o aperi, este aproape imposibil, din cauza mărimii. Cineva care ar dori să intre în cetate are atîtea căi, atîtea văi, încît este greu să o aperi. Toate văile sînt şi surse de apă. Sînt peste tot izvoare“, a adăugat specialistul.
După terminarea cercetărilor de la casa descoperită în cîmp, arheologii vor îngropa totul şi vor reda zona agriculturii. Iar apoi vor merge mai departe. „În paralel, am aplicat şi la alte proiecte de finanţare. Dacă vom fi admişi, şi avem semnale bune, vom cerceta zidurile. Este o muncă enormă de îndepărtare a pămîntului, fără spectaculozitatea de a găsi obiecte, ceramică etc.“, a mai declarat Szentmiklosi.
Muzeu al Epocii Bronzului la Corneşti
Demersul oamenilor de ştiinţă este crearea unui muzeu la Corneşti. „Am în plan crearea unui sat din Epoca Bronzului. Familiile vin şi pot, cel puţin o dată în viaţă, să trăiască aşa cum au trăit strămoşii noştri. Sîntem bugetari şi sîntem visători. Dar în 2007, cînd am demarat acest proiect, l-am început dormind în căsuţele de carbon de la Băile Calacea“, încheie Alexandru Szentmiklosi. Muzeul din Berlin a donat deja 9 vitrine speciale, care se află la Primăria din Orţişoara. Deocamdată, specialiştii au arhivat nu mai puţin de 80 de giga de informaţie de la Corneşti. Consiliul Judeţean Timiş are de acum, în fiecare an, un buget special pentru Corneşti, care se ridică la 50.000 de lei, pentru două luni de săpături. Printre specialiştii care lucrează pe şantierul arheologic de la Corneşti se află Matthias Wemhoff, director al Muzeului de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Bernhard Heeb, arheolog şi muzeolog în Muzeul de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Rüdiger Krause, profesor la Goethe Universitat din Frankfurt, şi Sarah Sherwood, profesoară de geoarheologie la Dickinson College in Carlisle, Pennsylvania şi la Universitatea din Tennesse. În 2007, cînd arheologii de la Muzeul Banatului au redeschis şantierul, existau 3 ipoteze: o fortificaţie din perioada dominaţiei avare, putînd fi capitala unui stat care 200 de ani a fost cel mai puternic din Europa Centrală, o vastă aşezare din Epoca Bronzului, iar a treia, care a plecat de la un cercetător din Canada, ruinele capitalei lui Attila, regele hunilor.
Sfîrşit

COMENTARII DE LA CITITORI