Epistolă scrisă cu cerneala ochilor

in Polemici, controverse

 

Dragă Vadim,

Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine. Colaborarea cu tine semnifică, la cei 83 de ani ai mei, obţinerea acelei mult dorite „brâncuşiene bucurii curate”. Sînt la vîrsta cînd nu mai am viitor, ci doar trecut, şi-n care viaţa mea, atît de dramatică, s-a identificat cu un scurt drum către moarte. În cantata mea „În marea trecere”, inspirată de poetica ,,profetului” de la Lancrăm – nemuritorul Lucian Blaga -, se reliefează cuvintele: „Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea”. Ea a fost interpretată, la Londra, de formaţia „Ars Nova”, condusă de Cornel Ţăranu, şi s-a bucurat de un mare succes în presa britanică. Dar înşiruirea amintirilor nu înlătură numărul anilor… Nu de mult a fost interpretată, la Paris, compoziţia mea „Frescă byzantină” – omagiu Mînăstirii Voroneţ, într-un concert remarcabil, susţinut de pianista Ilinca Dumitrescu şi de soţul ei, fagotistul Vasile Macovei, concert în care a fost interpretată şi o piesă a genialului compozitor francez de orientare catolică, Olivier Messiaen. Concertul a avut loc şi la Moscova. De aici trag concluzia că Bunul Dumnezeu îi apără pe cei un miliard de catolici şi pe cele cîteva sute de milioane de ortodocşi împotriva mafiei oculte, ce urmăreşte distrugerea culturii şi a civilizaţiei creştine. Semnificativ este şi ceea ce a spus Aleksandr Soljeniţîn: „Vestul european şi America de Nord nu pot fi considerate modele pentru o Rusie a lui Dostoievski!”. Fără alte comentarii…

* * *

Nu pot să nu mulţumesc şi pentru tipărirea în revista „România Mare” a eseului meu închinat Papei Ioan Paul al II-lea. În el au fost scoase în evidenţă calităţile acestui sfînt şi au fost puse într-o lumină obscură crimele multor popi, din însîngerata Istorie a Inchiziţiei. Cred că opusul meu a ţinut seama de sensul aforismului „Sine ira et studio”.

* * *

Dragă prietene de-o viaţă, îţi dau o veste bună: am terminat volumul dedicat răscolitorului de inimi, pure ca ninsorile, Corneliu Vadim Tudor, Tribunul şi scriitorul de o vastă cultură de tip neorenascentist, intitulat „Destăinuiri pentru Tribunul Corneliu Vadim Tudor”, care cuprinde următoarele secţiuni:

  1. În loc de prefaţă – „Învingătorii rămîn întotdeauna singuri”.
  2. Eseuri legate de activitatea trădătorilor de ţară.
  3. Eseuri apollinice, publicate în revista „România Mare”.
  4. Eseuri orphice, pentru fratele meu de suflet Corneliu Vadim Tudor.
  5. Eseuri religioase, ce au ca „motto” cuvintele Sfîntului Apostol Pavel: „Dacă nu am dragoste, nimic nu-mi foloseşte”. Rămîne de văzut ce editură îmi va tipări acest volum, poate „Cîntecul meu de lebădă”…

DORU POPOVICI

COMENTARII DE LA CITITORI