Epoca patrioţilor şi viitorul pragmatismului în România

in Alte știri

Îi ştim bine. Au fost bunicii şi părinţii noştri. Toţi cei din generaţia lor erau la fel. În cursul vieţii, au suportat vremelnic şi stăpîniri străine, războaie şi plata ulterioară a participării la aceste războaie. În ciuda stăpînirilor străine, au vrut să rămînă mereu ROMÂNI. Pentru ei, a existat mereu o linie dincolo de care nu concepeau să se treacă. Nici o concesie nu era posibilă, dacă aveau sentimentul că pentru ŢARĂ nu este bine. La ei, cuvîntul PATRIE avea o semnificaţie adîncă. În epoca lor, era firesc să poţi înălţa glasul ori de cîte ori era cazul pentru Demnitatea Naţională. Au fost mereu cu gîndul la o Europă care să fie şi a noastră. Atîta timp cît stai alături de ceilalţi şi interesele tale sînt respectate în orice parteneriat internaţional, rămîi PATRIOT.
În cursul firesc şi tumultuos al Istoriei, a venit trecerea (revenirea) la economia de piaţă, globalizarea, intrarea în UE şi în NATO. Cei mai tineri ne-am grăbit. Dintre PATRIOŢI, încă mai erau mulţi în viaţă. Ne-au cerut ca tot ce se vinde din avuţia statului să se întoarcă la cei care au creat-o. Dar n-a fost aşa. Cea mai mare parte a ajuns în buzunarele cîtorva profitori. Ne-au spus că putem renunţa la suveranitate, pentru a intra în Uniunea Europeană, dar nu trebuie să renunţăm la demnitate. La demnitatea de a fi ROMÂN. Ne-au spus că este bine să investească în ROMÂNIA întreprinzători străini serioşi, dar să nu intrăm în relaţii cu unii refuzaţi în ţările lor. Ne-au recomandat să fie cunoscută de public fiecare tranzacţie de vînzare a patrimoniului statului, pentru că cei care negociază şi semnează sînt reprezentanţi, nu proprietari ai bunurilor. Cei care au muncit pe bani puţini, ca să fie construite valorile materiale ale ţării, au calitatea de proprietari. Cîteodată, i-am ascultat, dar, în majoritatea cazurilor, nu am ţinut cont de sfaturile lor. Cînd JAFUL a devenit regulă, au apărut, firesc, voci mai puternice din generaţia PATRIOŢILOR. Sfaturile blînde au fost înlocuite, uneori, cu tonuri stridente şi mai puţin politicoase. Nu am avut capacitatea să separăm forma mesajului, cîteodată nepotrivită, de conţinutul său, tulburător de adevărat. Pragmatismul soluţiilor personale a luat locul Interesului Naţional. Ochii noştri au fost mult mai atenţi la mirajul Occidentului şi la fondurile Uniunii Europene, decît la dezastrul din interiorul ţării… Deoarece timpul acţionează fără menajamente, unul cîte unu, membrii Generaţiilor de Patrioţi a trecut în lumea drepţilor. Noi, cei din Epoca Pragmatismului, am devenit, astfel, majoritari. Lupta lor a fost tot mai grea şi cu şanse tot mai mici de reuşită. În faţa civilizaţiei banului şi în scădere numerică permanentă, cei din Epoca Patrioţilor aveau ocazii tot mai mici de a izbîndi. Dacă nu am dorit sau nu am avut interesul să-i susţinem, dacă nu am fost de acord cu ei în multe probleme, dacă au spus cît de rea este situaţia, dar nu au reuşit să facă un proiect acceptabil pentru noi, dacă unii lideri ai generaţiei lor au fost trădaţi (pentru că şi trădarea e scrisă-n legile omeneşti) şi nu au avut abilitatea la înălţimea idealurilor, după ce s-au stins din viaţă, ne rămîne, totuşi, ceva de făcut. Să nu le uităm strigătul de disperare pentru PATRIE şi pentru cei năpăstuiţi de ghilotina economiei de cumetrie din ţara noastră. Cînd întocmim planuri de viitor mai bune decît ei, să nu ne facem că nu au existat. Să prindem în opera noastră raza flăcării din munca lor şi să lăsăm cenuşa să se stingă. Sau poate, de ce nu, înfrîngerea lor este vremelnică şi, în viitor, cineva va cîntări altfel faptele lor şi pragmatismul nostru. Cu lacrimi nevăzute în ochi la moartea unui PATRIOT.

Conf. univ. dr. Aurelian Virgil Băluţă
Universitatea Spiru Haret
NOTĂ: Acest articol a apărut prima dată în publicaţia Opinia Naţională numărul 723, pagina 6.

COMENTARII DE LA CITITORI