ESTE NEVOIE DE O REVOLUŢIE!

in Lecturi la lumina ceaiului

Despre Campionatul European de Fotbal vuieşte acum toată mass-media. Toţi sînt mari specialişti, după cum este şi vorba că românul se naşte poet sau fotbalist. Din păcate, nu sînt specialist şi de aceea, cînd am o părere legată de unele probleme ale fotbalului, o verific la portarul generaţiei de aur, charismaticul Bogdan Stelea, care ne-a rămas prieten apropiat după întîmplarea petrecută cu mulţi ani în urmă, cînd s-a vindecat de o întindere musculară, la sfaturile subsemnatului, în mai puţin de zece zile, fapt nemaiîntîlnit în tratamentul clasic cu doctorii şi fizioterapie pentru întinderile musculare. Astfel, îndrăznim să avem păreri, bazaţi pe experienţa noastră personală, şi pe noţiuni elementare de fiziologie a efortului, sau de psihologie. Iată cîteva cauze ale eşecului suferit de echipa noastră.
Schimbarea căpitanului echipei sau a medicului în ajunul întrecerilor a fost o mare greşeală. Fostul căpitan Raţ era agreat de întreaga echipă. Se bucura, datorită seriozităţii şi experienţei lui, de preţuirea întregii echipe şi nici un motiv nu justifica înlocuirea lui. Ca să nu mai vorbim de măsura luată de Federaţie de a renunţa la serviciile medicului Pompiliu Popescu, specializat, o viaţă întreagă, în îngrijirea fotbaliştilor şi mai ales a celor de la echipa naţională, pentru un medic nou, cu mai puţină experienţă. Sîntem convinşi că Pompiliu Popescu ar fi putut atenua căderea fizică deplorabilă pe care a avut-o echipa noastră în repriza a doua în meciul cu echipa Elveţiei. Mai ales că doctorul Pompiliu putea să atragă atenţia selecţionerului că oamenii sînt obosiţi, chiar în cantonamentul de pregătire.
Îmi amintesc cum, la început, cînd l-am cunoscut pe Bogdan, acesta era în Poiana Braşov în pregătirea pentru o mare competiţie condusă tot de Anghel Iordănescu. Seara, Bogdan îmi dădea telefon să-mi spună cum, dintre toţi ceilalţi jucători, el sărise la proba de lungime de pe loc cel mai mult şi cum la alergările pe munte sosea primul, întrecîndu-i pe toţi jucătorii de cîmp. I-am atras atenţia atunci să nu se mai întreacă cu ceilalţi, ci, dimpotrivă, să rămînă în coada grupului, deoarece nu va cîştiga în detentă sau în reacţii executînd la maximum atîtea eforturi de rezistenţă. M-a ascultat, povestindu-mi cum Generalul îi supunea zilnic la eforturi de rezistenţă maximă. Rezultatul a fost aşa cum am prevăzut. Echipa a mers bine la primul meci, datorită cîtorva zilei lăsate mai uşor, iar în celelalte meciuri a căzut complet, astfel încît, la ultimul meci în care am fost eliminaţi, Stelea a fost cel mai bun de pe teren !
Stricteţea în programul de pregătire, „milităria“, a fost, de asemenea, exagerată şi mai ales lipsită de tact, deşi, pentru jucătorii noştri, a fost necesară. Antrenamentele grele nu au ajutat. Era nevoie de un program de relaxare, deoarece jucătorii veneau după un sezon greu, în care acumulaseră multă oboseală. Trebuiau, cum se spune, încărcate bateriile şi, în mod special, acomodarea jucătorului cu partenerii lui de joc, repetarea diferitelor scheme de joc la care se pare că Iordănescu se pricepe bine. Departe de noi gîndul că Iordănescu a făcut totul greşit, dar aceste observaţii pot fi utile în viitor. Cît despre determinarea jucătorilor, aceştia au fost motivaţi, dar aceasta nu a fost suficientă, dacă au fost vlăguiţi de puteri. În sfîrşit, nu trebuie uitat că în orice partidă de fotbal, dar şi în alte sporturi, norocul, şansa, pot avea un rol decisiv. Nu vom uita uşor cît de lipsit de şansă a fost Ronaldo, socotit cel mai bun jucător din lume în acest an, în meciul Portugaliei cu Austria, cînd mingile lui au refuzat să intre în poarta adversarului. Noi nu putem spune că am fost buni, dar că nu am avut noroc. Dar nici invers.
În orice caz, în fotbalul nostru este nevoie de o revoluţie care să înceapă de sus, de la Federaţia de specialitate .

SILVIU DUMITRESCU

COMENTARII DE LA CITITORI