Este opinia publică un criteriu suficient de reprezentativ ca îndrumare pentru dezvoltarea economiei şi vieţii sociale a României? (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cu privire la drepturile

şi libertăţile omului

„Opinia publică înfierează restrîngerea drepturilor şi libertăţilor omului – se precizează în numeroase proclamaţii şi documente, începînd cu evenimentele din decembrie 1989, ale diferitelor organizaţii politice şi instituţii publice româneşti – practicate în regimul trecut al ţării şi cere hotărît libertăţi şi drepturi depline, asigurate prin legi, pentru toţi cetăţenii României!“. În acest caz se impun a fi elucidate, mai întîi, următoarele probleme de natură ştiinţifică şi de interpretare universală:

Libertatea, în accepţiunea ei deplină, există undeva, începînd cu cercul îngust al familiei şi sfîrşind cu cercul larg al statului, chiar în ţările dezvoltate (S.U.A., Japonia, Anglia, Germania, Franţa, Italia ş.a.), considerate a fi cele mai democrate? Sînt liberi măcar aceia din sfera puterii statelor, luate ca modele de libertate (precum conducătorii ţărilor nominalizate), care dau observatorilor superficiali iluzia desăvîrşitei libertăţi existente în ţările pe care le guvernează? Cuvintele „libertate“ şi „drept“ au numai un singur înţeles într-un anume stat de pe glob? Libertăţi şi drepturi pot exista fără îndatoriri în una din societăţile umane contemporane? Sînt depline drepturile şi libertăţile omului garantate prin Constituţia unor state cu economie de piaţă capitalistă, inclusiv în România post-decembristă (dreptul la muncă, dreptul la învăţătură, dreptul la asistenţă medicală sau libertatea alegerii locului de muncă şi nivelului de salarizare corespunzător cu specialitatea şi pregătirea sa profesională), fără ca acestea să fie asigurate material, pentru ca populaţia ţărilor respective să poată beneficia, efectiv şi nu declarativ, de ele?

Răspunsul, riguros şi veridic, la aceste întrebări nu poate fi afirmativ sau, mai exact, el este, obiectiv, negativ.

Totodată, „opinia publică“ citată, independent de caracterul ei interpretabil sub aspect ştiinţific, cere răspunsuri exacte la următoarele întrebări concrete: A aspirat şi aspiră cu adevărat poporul român să aibă drepturi şi libertăţi, statuate în legi şi reglementări juridice speciale, precum: accesul nelimitat la şomaj, devenit fenomen cronic de massă, care afectează, zguduitor de dramatic, tineretul, viitorul naţiunii române, femeile, dătătoare de viaţă şi armonie în familie şi societate, intelectualitatea, forţa ştiinţifică şi culturală a patriei? Sau de a fi lipsit total ori în cea mai mare parte de mijloace de existenţă şi de a fi expus foametei, împotriva dorinţei de a munci şi a trăi onest, caracteristică ce devine tot mai dominantă, în anii de după 1989, cu deosebire în viaţa milioanelor de români, fără mijloace de producţie şi capital, rămaşi pe drumuri în urma „restructurării“ şi „ajustării“ economiei, milioanelor de pensionari, care au adus mari contribuţii la ridicarea în trecut a ţării, personalului salariat din unităţile publice şi private cu venituri foarte mici şi a celui fără nici un venit minim stabil? A cerut şi cere poporul român să aibă „dreptul“ şi „libertatea“ de a „beneficia“ neîngrădit, contrar voinţei sale, de analfabetism, criminalitate, terorism, degradare morală şi profesională, de umilinţă faţă de străinătate şi de alte asemenea „privilegii“ de acest fel, de care era lipsit, aproape în totalitate, în deceniile anterioare evenimentelor din decembrie 1989, fără ca situaţia descrisă mai înainte, care contravine cu adevărat drepturilor fireşti şi sensurilor vieţii demne ale societăţii omeneşti, să poată fi schimbată în bine, în mod sensibil, într-un viitor previzibil în România?

Este mai mult decît clar că poporul român nu a dorit, nu a cerut şi, în mod firesc, nu doreşte şi nu cere nici acum să se „bucure“ de asemenea „cuceriri“, ci de condiţii economice şi drepturi juridice reale, materiale şi instituţionale, de a trăi în siguranţă, în demnitate şi bunăstare la nivelul realizărilor ştiinţei, tehnologiei şi economiei, caracteristice epocii contemporane.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI