Este opinia publică un criteriu suficient de reprezentativ ca îndrumare pentru dezvoltarea economiei şi vieţii sociale a României? (5)

in Pe meridianele lumii

Cu privire la politica

economică externă a statului

„Opinia publică acuză cu tărie politica economică externă a statului autoritar din trecut – se afirmă în diferite cercuri de „elită“ ale partidelor politice perindate la guvernarea ţării după 1989 –, pentru greşelile grave de renunţare la împrumuturile din afară şi la importurile de inteligenţă tehnică şi ştiinţifică străină, care au stopat, pînă la anulare, dezvoltarea vieţii materiale şi culturale a României şi solicită ferm reinstituţionalizarea lor pentru integrarea neîntîrziată a acesteia în structurile europene“. Fără a comenta rigoarea ştiinţifică a unor idei cuprinse în cele enunţate mai înainte, se impun, totuşi, anumite răspunsuri la următoarele întrebări menite să dea posibilitatea ca naţiunea română să aprecieze în cunoştinţă de cauză:

Ştiu aceşti mari „cunoscători“ ai Istoriei, care sînt şi promotorii „opiniei publice“ menţionate, că în România, în perioada antebelică, atunci cînd economia ţării se afla în proporţie de 80% în stăpînirea capitalului financiar şi monopolurilor din Apus, doar 6,2% din totalul localităţilor urbane şi rurale ale patriei erau electrificate şi că restul de 93% foloseau focul cu lemne sau paie, lampa sau felinarul cu petrol şi lumînarea pentru nevoile specifice stricte ale vieţii şi activităţii lor gospodăreşti permanente? Că agricultura, prima ramură de bază a economiei ţării în acel timp, dispunea de doar 4.000 de tractoare, şi acestea din import, şi că aratul şi semănatul pentru culturile de cereale se făceau, aproape în întregime, cu plugul şi grapa trase de vite, că o treime din populaţia satelor locuia în case de pămînt, acoperite cu trestie şi paie, sau în bordeie, adică îngropate în pămînt?

De asemenea, cunosc aceşti „cărturari” că, în perioada respectivă, industria românească folosea doar 7,2% din totalul populaţiei active a ţării, faţă de 37,7% în Franţa, de 40,4% în Germania şi de 46,2% în Anglia? Că ramurile industriei româneşti producătoare de mijloace tehnice necesare economiei naţionale lipseau aproape cu desăvîrşire? Că numai aproximativ jumătate din populaţia adultă a României ştia să scrie şi să citească? Şi că în zone întregi, cu deosebire în cele de deal şi de munte, procentul analfabeţilor se ridica pînă la 100%? Că cercetarea şi creaţia tehnico-ştiinţifică originală, naţională, contribuia cu doar 3-5% la soluţionarea problemelor cerute de dezvoltarea economiei? Că România ocupa primul loc în ce priveşte mortalitatea şi bolile sociale, precum în ultimii ani în Europa? Şi dacă le cunosc, de ce şi cu ce scop dezinformează poporul român?

„Elita“ societăţii noastre, avută în vedere, ştie că în România, în 1989, datorită progreselor înregistrate în toţi cei aproape 45 de ani, pe baza politicii economice, interne şi externe, a statului român de atunci, 97% din totalul populaţiei beneficia de foloasele electrificării ţării, indiferent că trăia la oraşe sau sate, în zone de şes sau de munte? Că agricultura românească, deşi reprezenta cea de-a doua ramură de bază a economiei ţării, beneficia de o înzestrare tehnică şi diversificată, constînd în zeci şi zeci de mii de tractoare, combine şi sisteme de maşini moderne, care a contribuit la obţinerea unor producţii înalte în domeniu, aşa cum s-a mai subliniat, la nivelul multor state avansate? Că industriile naţionale nou create, pe baza politicii statului de industrializare accentuată a ţării, au acoperit 95% din necesarul (deşi mult superior faţă de cel din anii antebelici) de maşini, utilaje, instalaţii şi tehnologii, cu performanţe tehnico-economice ridicate, ale ramurilor şi domeniilor întregii economii, care au avut un rol decisiv în eforturile generale, subordonate atît progresului economico-social susţinut al patriei, cît şi achitării tuturor datoriilor externe, în urma cărora România devenise complet independentă, şi economic, şi politic, faţă de toate celelalte state de pe glob?

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI