Este opinia publică un criteriu suficient de reprezentativ ca îndrumare pentru dezvoltarea economiei şi vieţii sociale a României? (7)

in Alte știri

Cu privire la răspunderile

celor care conduc ţara (2)

* Înnoirea, din temelii, a tuturor localităţilor ţării, prin construirea numai în anii 1951-1989 a 5,53 milioane locuinţe şi case noi (din care: 3,25 milioane la oraşe şi 2,28 milioane la sate) şi prin lărgirea considerabilă a reţelelor de apă potabilă, de gaze naturale, de transport urban şi rural de călători, de canalizare publică, de străzi şi spaţii verzi, de unităţi de servicii şi desfacere a mărfurilor pentru populaţie etc., care au ridicat şi, în acelaşi timp, au apropiat considerabil condiţiile de viaţă civilizată de la sate de cele de la oraşe, pe întreg cuprinsul patriei;

* Extinderea şi modernizarea bazei tehnico-materiale a cercetării, învăţămîntului, culturii, ocrotirii sănătăţii şi a altor activităţi social-culturale, cea mai mare parte a acesteia rivalizînd cu cele din ţările dezvoltate din Apus. Relevăm că numai pentru cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică românească, considerate unul din factorii fundamentali ai dezvoltării economiei şi progresului societăţii, s-a alocat, în anul 1989, 2,92 la sută din venitul naţional. În acea perioadă, cota din venitul naţional (P.N.B.), folosită anual pentru cercetare şi dezvoltare, era de 2,8% în S.U.A., de 2,3% în Franţa, de 2,2% în Anglia, de 1,2% în Italia.

În 1989, faţă de 1945, nivelul de trai al populaţiei României, reflectat în volumul desfacerilor de mărfuri, la preţuri fixe şi stabile, era de 19 ori mai mare, iar cheltuielile social-culturale finanţate de la bugetul de stat de 32 ori mai mari. În context, amintim şi faptul că, în 1989, raportul dintre retribuţiile mari şi cele mici era de 1 la 4,7 faţă de 1 la 23, cît reprezenta în 1950. Tuturor cetăţenilor ţării, în acea perioadă, le erau asigurate, efectiv şi nu declarativ, drepturile şi condiţiile pentru a-şi duce existenţa prin muncă cinstită, ferită de convulsii sociale (în acei ani au fost construite 11.000 mari capacităţi de producţie în toate zonele patriei), de a avea acces, gratuit şi nelimitat, la învăţămînt, cultură, asistenţă medicală, creaţie şi la celelalte valori puse în slujba progresului întregii societăţi româneşti.

Comparînd realităţile din acel timp cu situaţia din anii care au urmat, concretizate în căderea catastrofală a economiei şi vieţii materiale a populaţiei României, se poate spune că poporul român apreciază că este normal şi drept ca toţi aceia care au avut un rol important în înfăptuirea realizărilor relevate să fie pedepsiţi sau chiar exterminaţi fizic (aşa cum s-a întîmplat, deja, cu o anumită parte dintre aceştia), iar cei care distrug şi înstrăinează, în anii din urmă, marile valori aparţinînd întregii naţiuni române să fie investiţi cu demnităţi şi să li se acorde onoruri naţionale? Lăsăm ca răspunsul la această sensibilă şi neînţeleasă încă „opinie publică“ să şi-l dea fiecare după ştiinţa, conştiinţa şi iubirea sa faţă de ţară şi, mai ales, faţă de binele pe care îl doreşte poporului său şi patriei române!

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI