Este opinia publică un criteriu suficient de reprezentativ ca îndrumare pentru dezvoltarea economiei şi vieţii sociale a României? (8)

in Alte știri

 

Viaţa reală a celor mulţi – singurul

criteriu de valoare care poate orienta spre progres economia şi societatea românească în dezvoltarea lor istorică (1)

Aşa cum s-a subliniat în capitolele anterioare, opinia considerată publică exprimă numai păreri, mai mult sau mai puţin parţiale, în raport cu diferite fapte şi evenimente concrete din viaţa economico-socială, politică, juridică, morală ş.a. a ţării. Unii din promotorii acestora, însă, pun mereu criteriul judecăţii lor în glasul opiniei publice, al majorităţii şi chiar al întregului popor. „Cînd 3 spun ceea ce ne place – aprecia cu mult timp în urmă un mare om de ştiinţă străin – la urechea noastră sună vocea poporului; iar dacă 12 afirmă dimpotrivă, aceea e opinia de partid“. Această caracteristică a ideilor, a judecăţilor, ca opinii, mai mult sau mai puţin parţiale, ale unor grupuri mai restrînse sau mai largi ori ale uneia sau alteia din persoanele reprezentative, este pusă în lumină şi confirmată convingător pînă şi de limbajul şi imaginile de care se folosesc cei ce le prezintă. Unul este felul de a gîndi şi de a se exprima, spre exemplu, al proprietarilor rurali, şi altul al diferitelor categorii sociale de la oraşe atunci cînd este vorba de anumite schimbări esenţiale în economie şi societate. Una este judecata partidelor politice de dreapta faţă de cea a celor de centru sau de stînga în ce priveşte principiile şi legile juridice care trebuie să stea la baza relaţiilor economice şi vieţii sociale a naţiunii în stat. Într-un anume mod prezintă clerul viaţa ideală de azi şi de mîine a societăţii şi într-un altul o văd şi o doresc, atît în prezent, cît şi în viitor, credincioşii, care formează poporul.

La cele subliniate, mai trebuie adăugate, între altele, posibilităţile de transformare, în anumite condiţii determinate, aşa cum s-a relevat la început, a „opiniilor publice“ în instrumente şi căi de manipulare, de învrăjbire şi de dominare a masselor de către cei care urmăresc să rămînă tot timpul la putere în stat, pentru a beneficia, singuri, de toate privilegiile, materiale şi sociale, în orînduirea economică şi politică existentă. Edificatoare în sensul celor de mai sus sînt aprecierile cu valoare universală cuprinse în lucrarea „Organizaţiile secrete şi puterea lor în Secolul XX“:

„Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta se pot semăna între oameni atîta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încît ei nu se mai pot descurca în zăpăceala colectivă, fiind convinşi că nu pot avea o părere personală. Trebuie dezvăluite pasiuni în rîndul masselor şi răspîndite scrieri murdare şi lipsite de spiritualitate. Menirea presei (a unei anumite prese – n.n.) este să dovedească neputinţa neiluminaţilor (a celor consideraţi fără cultura necesară – n.n.) în domeniul treburilor publice şi în cel religios. Al doilea secret este de a pune în mişcare toate slăbiciunile şi defectele omeneşti, patimile, greşelile, pînă ce oamenii nu se mai pot înţelege între ei… Prin şarlatanii şi vorbe goale, oamenii trebuie sustraşi, pentru ca să nu se poată gîndi cu mintea lor proprie. Oratorii politici instruiţi de Iluminaţi (de „elitele“ pregătite să prezinte neadevărurile drept adevăruri absolute – n.n.) trebuie să bată atîta monedă pe conceptele de libertate şi demonstraţie încît oamenii să fie dezgustaţi de discursuri de orice nuanţă politică ar fi ele. Ideologia Iluminaţilor, însă, trebuie să le fie inoculată necontenit. Massele sînt oarbe, nesocotite şi lipsite de critică, deoarece nu au ce căuta în treburile statului“.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI