ESTE SPECIA UMANĂ CONTROLATĂ DE EXTRATEREŞTRI? (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Channel, Bonnie Hammer, a afirmat: „Ne e clar că Guvernul ascunde ceva“.

Cei mai perspicace observatori ai scenei cinematografice au tras concluzia că Spielberg se afla, probabil, în legătură cu agenţiile guvernamentale, fiind folosit pentru prezentarea, ca divertisment, a informaţiilor secrete referitoare la OZN şi la extratereştri. Se crede că noua agendă a Guvernului cu privire la aceste subiecte vizează „aclimatizarea controlată a publicului“, Spielberg fiind foarte dornic să coopereze în acest sens, întrucît este de acord, probabil, cu dezvăluirea. Acest serial pare să facă parte integrantă dintr-un astfel de program, deoarece materialul a fost foarte aproape de ceea ce au dezvăluit, despre hibridare, mai mulţi investigatori serioşi, precum dr. John E. Mack, Budd Hopkins şi dr. David Jacobs.

Caz după caz, femeile răpite sînt duse la bordul unei nave spaţiale, unde sînt dezbrăcate şi aşezate pe un fel de masă de operaţie, sub lumini puternice, adeseori fiind strînse, la mîini şi la picioare, cu legături metalice, sau gen ,,velcro“. Apoi, trec prin prima procedură de reproducere, care constă în extragerea unui ou, prin introducerea în vagin a unui tub, lung şi subţire, sau a unui ac, lung, în buric. Aparent, extratereştrii ştiu, cu precizie, cînd o femeie se află în perioada de ovulaţie, monitorizînd implanturile, plasate, anterior, undeva în corpul lor, de obicei în cavitatea nazală.

Apoi, se prelevează sperma de la bărbaţi, cu un dispozitiv care provoacă ejacularea fără orgasm. Aceasta se face cu sau fără erecţie. Ulterior, extratereştrii fertilizează oul în laborator şi reuşesc, cumva, să îmbine componenta genetică extraterestră în acel ou. Potrivit lui Donald M. Ware, locotenent-colonel în rezervă al Forţele Aeriene, vechi investigator de OZN/ET, s-ar părea că ei pot să aleagă dintr-un meniu de materiale genetice extraterestre pentru a produce copii-hibrizi, cu mai multe, sau mai puţine caracteristici extraterestre, exact în combinaţia pe care o caută. Mack susţine că extratereştrii şi-au perfecţionat procedurile după ani întregi de experimente. Astfel, ei ştiu, dinainte, cu exactitate, cît de ciudat va fi copilul-hibrid în societatea umană. Apoi, răpesc, a doua oară, femeia de la care au prelevat oul şi, de această dată, îi implantează embrionul fertilizat în uter.

Jacobs afirmă, în lucrarea ,,Secret Life: Firsthand, Documented Accounts of UFO Abductions“ – Touchstone, iulie 1999: „De obicei, femeia ştie că i se introduce ceva în interior. Are impresia că este însărcinată, şi nu vrea asta, cu atît mai mult în condiţiile date. Fiinţele extraterestre îi ignoră obiecţiile“. Ultimul pas al acestui proces de reproducere este reprezentat de scoaterea fătului, procedură dureroasă, uneori. Una dintre femeile din cartea lui Jacobs, Lynn Miller, spune că extraterestrul mai înalt, „genul doctorului“, a împins-o într-o parte, zicînd: „Este timpul să-l luăm“. Pe urmă, extraterestrul a introdus un instrument lung, negru, cu o cupă la un capăt, care părea să aspire. Lynn Miller continuă: „La început, simţi ca şi cum ar smulge ceva dinăuntrul tău. Nu sînt prea blînzi. Eu le tot spuneam că mă doare“. Jacobs a întrebat-o: „Încearcă să facă ceva să nu te mai doară?“, iar ea a răspuns: „Nu!“.

„Doctorul“ extraterestru a extras, apoi, un mic fetus, pe care l-a pus într-un „sertar“ plin cu lichid, spunîndu-i: „Acesta este copilul tău, şi o să ţi-l creştem noi“. O altă femeie din cartea lui Jacobs, Tracy, a descris un perete cu nenumărate sertare, toate conţinînd fetuşi şi avînd, aparent, funcţia de incubatoare. Mack relatează cazul lui Catherine. După ce i-a fost îndepărtat micul fetus-hibrid din pîntece, a trecut printr-o stare emoţională abătută şi l-a întrebat, telepatic, pe „doctorul“ extraterestru: „Cîtor oameni le-aţi mai făcut aşa ceva?“. Extraterestrul i-a răspuns, sec: „Numărul este foarte mare“.

Fătul este extras, de obicei, după aproximativ 3 luni, sau la încheierea primului trimestru. Potrivit lui Ware, această îndepărtare timpurie a fătului este efectuată numai atunci cînd extratereştrii consideră că produsul va avea un aspect prea ciudat pentru a trăi o viaţă normală în societatea omenească, drept pentru care intenţionează să-l crească în afara planetei. Un alt motiv, mai raţional, al extragerii timpurii a unui copil predominant extraterestru este legat de dimensiunile capului. Dacă sarcina este dusă pînă la termen, este puţin probabil ca acel cap mare să poată trece prin canalul naşterii.

În cazurile în care hibridul va avea un aspect uman acceptabil şi va putea fi născut relativ confortabil, extratereştrii lasă sarcina să ajungă la termen în mama pămînteană, iar, apoi, copilul să fie crescut de părinţii de pe Terra. Însă, după cum se arată şi în ,,Taken“, s-ar părea că îi monitorizează şi îi protejează grijuliu pe aceşti copii, de la distanţă. Tot ca în ,,Taken“, se produc hibrizi mai rafinaţi, de generaţia a doua şi următoarele, printr-un program de încrucişare a oamenilor cu hibrizi din generaţii ulterioare.

Multe persoane răpite au relatat că au văzut „incubatoarele“ în care se aflau pînă la 100 de fetuşi, în diferite stadii de dezvoltare, în „acvarii“ individuale, cu un lichid cu bule, sau într-un gel, legaţi la un fel de sistem de întreţinere a vieţii şi de hrănire. Pe măsură ce copiii-hibrid cresc – evident, în nave spaţiale -, femeile răpite sînt aduse să-i ţină în braţe, să interacţioneze cu ei şi să le arate afecţiune. Extratereştrii îşi dau toată silinţa să le convingă pe mamele răpite să-i îmbrăţişeze pe copiii pasivi, uneori punîndu-le braţele în jurul copilului şi ţinîndu-le aşa.

În ,,Passport to the Cosmos“, Mack afirmă că proiectul de hibrid s-ar fi confruntat cu numeroase probleme. El susţine că femeile răpite au relatat, permanent, că au văzut hibrizi bolnăvicioşi, sau neadaptaţi. Unul dintre subiecţii lui, Karin, a spus că hibrizii „au părut bolnavi fizic şi emoţional şi se îmbolnăveau, tot mai grav, pe măsură ce creşteau. Sînt foarte trişti şi au un aspect emaciat, ca şi cum ar fi atrofiaţi“. Alte femei răpite au spus că hibrizii nu par să trăiască vreo emoţie reală, ci doar vibraţii. Una dintre participantele la experienţele lui Mack, pe nume Andreea, a afirmat că sistemul lor de eliminare nu funcţionează bine. „Li se blocau rinichii“. O alta, pe nume Nona, a susţinut că extratereştrii îi destăinuiseră: „Avem probleme cu vălurile palatine“.

Mai tîrziu, în 1997, Mack spune că „a început să afle despre crearea unor hibrizi la care integrarea uman/extraterestru avusese mai mult «succes» în conceperea unor fiinţe cu anumite calităţi speciale“. Tot în 1997, Karin a relatat că a văzut copii-hibrizi la care „dimensiunea emoţională a părut să fie complet «integrat㻓. La 23 iunie 1997, ca o celebrare a acestei realizări fundamentale, revista ,,Times“ a prezentat, pe copertă, versiunea unui chip hibrid aparţinînd unui artist plastic. Editorialul se intitula „Dosarele Roswell“ şi comemora 50 de ani de la prăbuşirea de la Roswell, o temă cu totul fără legătură cu crearea rasei hibride. Imaginea de pe copertă fusese realizată de unul dintre subiecţii lui Hopkins supuşi hipnozei. Era un portret al unei fiice hibrid, la o vîrstă apropiată de cea adultă.

Homo alterios spatialis

Pentru a obţine răspunsuri la foarte multe întrebări presante cu privire la acest program, am recurs la două persoane avizate, implicate, de foarte mult timp, în investigarea şi cercetarea extratereştrilor – colonelul Donald Ware şi dr. Richard Boylan. L-am cunoscut pe Ware în anul 2003, cu ocazia Congresului Internaţional OZN, de la Laughlin, Nevada, iar cu Boylan am discutat la telefon. Ware afirmă că ,,zeta-reticulanii“, fiind o rasă pe cale de dispariţie şi ajunsă la capătul dezvoltării fizice şi spirituale, au primit aprobarea să pună la punct o nouă specie, care urma să fie denumită ,,homo alterios spatialis“. Această aprobare a fost dată de Consiliul Galactic, care, afirmă el, supraveghează această parte a Universului. El susţine că aspectele ştiinţifice au fost aprobate de ,,pleiadieni“, care sînt cu mult mai avansaţi decît ,,zeta-reticulanii“.

,,Zetanii“ nu mai sînt capabili să se reproducă, astfel că trebuie să se bazeze pe donare pentru ca specia lor să supravieţuiască, iar procesul de donare tinde să se deterioreze, cu timpul. Prin urmare, trebuie să caute noi corpuri reproductibile, pentru a trăi în ele, ori vor muri. Cîndva, s-au asemănat foarte mult cu noi, însă au ajuns la acest impas în urma mai multor războaie atomice şi bio-tehnologice, produse pe planeta lor, Zeta Reticuli.

Suprafaţa planetei a ajuns de nelocuit, iar ei au fost obligaţi să coboare sub sol. Ulterior, au decis să elimine, genetic, toate emoţiile, deoarece au considerat că ura şi furia fuseseră cauza suferinţelor lor. Asta a făcut ca partea lor mentală să se supradezvolte, ceea ce a tins să-i transforme, făcîndu-i să ajungă la un fel de mentalitate de stup – şi-au pierdut orice fel de individualitate, nemaiputînd să progreseze nici măcar spiritual.

Ware crede că „Guvernul mondial“ al Pămîntului, nu atît de secret, cooperează activ cu ,,zeta-reticulanii“ la proiectul creării de hibrizi. Acesta, afirmă el, este o organizaţie de densitatea a patra (respectiv a conştiinţei superioare), în comparaţie cu Guvernul nostru naţional, care, spune el, este de densitatea a treia. Ware susţine că aproximativ 700.000.000 de suflete pămîntene au trecut, deja, la densitatea a patra şi formează, în prezent, o nouă subspecie, denumită ,,homo sapiens alterios“. Aceşti oameni, afirmă el, au „un computer biologic upgradat“ şi sînt avansaţi pe calea dezvoltării iubirii universale necondiţionate.

Unele dintre aceste suflete sălăşluiesc, deja, în corpuri hibride şi vor fi principalii supravieţuitori ai apropiatului cataclism, provocat de trecerea Planetei X. Mai mult, Ware consideră că şi noi, oamenii, avem nevoie de aceste corpuri noi, cu componentele lor telepatice şi psihice, pentru a păşi în era călătoriilor spaţiale. Telepatia va fi necesară ca mijloc vital de comunicare în afara planetei – trebuie să fim paşnici şi plini de iubire şi înţelepciune, pentru a ni se permite să vizităm sfere depărtate. Nu ni se va permite să ne exportăm în spaţiu felul violent de a fi.

Boylan a avut un punct de vedere similar, deşi nu identic. El s-a referit la hibrizii care sînt născuţi din părinţi oameni, după intervenţia genetică a ,,zeta-reticulanilor“, pe care i-a numit „copiii stelelor“ şi despre care a spus că sînt fiinţe umane foarte speciale, deţinînd o listă de 42 de noi abilităţi şi puteri. El nu a menţionat nimic despre implicarea Guvernului mondial, fiind convins că extratereştrii au demarat proiectul hibrizilor pe cont propriu. Şi nu s-a referit nici la organizaţiile de densitatea a treia sau a patra, ci, mai curînd, s-a alăturat profeţiilor lui Hopi şi Lakota, conform cărora va urma o tranziţie de la Lumea a Patra la Lumea a Cincea, iar războiul nuclear şi dezastrul ecologic vor determina venirea noii ere, după moartea unor milioane de oameni – nu a unor miliarde. Acest moment, credea el, urma să se petreacă, potrivit profeţiilor mayaşe, în anul 2012. Ulterior, hibrizii care trăiesc în afara planetei se vor întoarce, fiind pe deplin acceptaţi de societatea omenească. Se vor deschide porţile unei noi ere, de cooperare cu extratereştrii şi de călătorii spre stele îndepărtate.

Cei umili vor moşteni lumea

Jacobs nu este atît de sigur că proiectul creării de hibrizi este spre beneficiul nostru. În cartea sa, foarte controversată şi alarmistă, ,,The Threat“, el adoptă poziţia potrivit căreia acest program îi lasă pe oameni în afara ecuaţiei. Totul se reduce, de fapt, la întrebarea: Ce suflete vor sălăşlui în aceste corpuri noi?

Sînt, oare, aceste corpuri noi, hibride, pregătite exclusiv pentru a sălăşlui în ele suflete extraterestre, într-un plan de preluare totală a planetei? Cel puţin un recenzent al cărţii ,,The Threat“ semnalează o intenţie sinistră, spunînd: „În stadiile finale ale agendei extraterestre, oamenii vor fi, încetul cu încetul, «scoşi din joc», în vreme ce hibrizii vor fi «introduşi în joc». Amintirile privind mamele iubitoare, taţii, libertatea de alegere şi religia vor fi înlocuite cu amintiri despre încrucişarea selectivă, funcţiile unice direcţionate către slujirea nevoilor extratereştrilor şi programele şi mentalitatea de stup.

Dacă o populaţie nu are amintiri individuale, legături de familie, libertate, nu îşi va aminti şi nu va şti ce a pierdut. Este clar că agenda extratereştrilor se bazează pe aspectul secret. În mod evident, sînt preocupaţi de faptul că, dacă populaţia omenească devine conştientă de ceea ce fac ei, s-ar putea împotrivi agendei“.

Aparent confirmînd teza anterioară, Jacobs relatează că un extraterestru înalt i-a spus lui Lynn Miller, o femeie răpită, că ei creează o nouă rasă, care „va fi capabilă să se reproducă, va cunoaşte iubirea şi fericirea la fel ca oamenii, îşi va cunoaşte sufletul şi conştiinţa cum nu o facem noi şi va locui pe această planetă, pe care o va îngriji şi o va transforma într-un loc frumos“. Discuţia nu ar fi completă dacă nu am afla povestea chiar de la sursă – adică de la ,,zeta-reticulani“.

Pentru asta, am recurs la web site-ul www.zetatalk.com. Aceste informaţii au fost consemnate de o femeie pe nume Nancy Leiderer, fiind o transcriere a dialogului cu un ,,zeta-reticulan“. Extratereştrii au foarte multe de spus despre programul de creare de hibrizi. În esenţă, ei sînt de acord cu Ware, însă au păreri diferite în cîteva puncte esenţiale. Ei spun că nu sînt chiar o specie pe cale de dispariţie, ci vor doar să recupereze aspectul emoţional şi sexual al vieţii, pe care le-au pierdut.

Afirmă că nu au nici un fel de înţelegere cu vreun Guvern mondial, însă au un acord formal, nescris, cu noul şi mai reprezentativul grup MJ-12, din cadrul Guvernului SUA (vechiul grup MJ-12 este, actualmente, defunct), iar programul a fost aprobat de Consiliul Lumilor. Susţin că toţi hibrizii trăiesc, în prezent, pe alte planete, de densitatea a patra, dar se vor întoarce aici cînd Pămîntul va ajunge la cea de-a patra stare de densitate. Ei confirmă iminenta sosire a Planetei X şi spun că atunci se vor produce cataclisme apocaliptice. Susţin, totodată, că trecerea la cea de-a patra densitate a fost sincronizată, pentru a coincide cu acest eveniment, astfel încît, odată încheiat, va începe noua eră, iar cei umili, într-adevăr, vor moşteni Pămîntul.

(va urma)

Len Kasten

COMENTARII DE LA CITITORI