ESTE SPECIA UMANĂ CONTROLATĂ DE EXTRATEREŞTRI? (4)

in Alte știri

Puteri genetice (II)

Cursul de învăţare a Metodei Silva iniţiat de Jose Silva, cu mai bine de 50 de ani în urmă, îl învaţă pe cursant să-şi acceseze cea mai profundă parte a minţii, astfel încît să capete controlul complet al vieţii şi destinului său, după cum se susţine. Pero a excelat la toate exerciţiile mentale şi a reuşit chiar să îndoaie linguri folosindu-se doar de puterea minţii. El îşi aminteşte că unul dintre militari l-a abordat, într-o zi, la locul de joacă şi i-a spus: „Ştii, o să lucrezi pentru mine într-o zi“. Pero a devenit un sportiv deosebit în şcoala generală, jucînd baseball, baschet şi fotbal european. El folosea Metoda Silva pentru vizualizarea premergătoare a realizărilor sale sportive.

La vîrsta de 14 ani, în clasa a VIII-a, a stabilit recordul şcolii la săritura în înălţime, a bătut recordurile de sprint la 60, 100 şi 200 de metri plat şi putea să ridice 172,5 kg. A jucat fotbal american în timpul liceului, fiind unul dintre cei mai buni apărători din ţară la categoria sa de vîrstă. De asemenea, a practicat aruncarea greutăţii şi a discului. Folosind Metoda Silva, a putut să-şi mărească massa musculară mental, antrenorii săi crezînd că, de fapt, folosea steroizi. Şi, tot timpul, cei doi bărbaţi, pe care îi numeşte dl. Green şi dl. Blue, îl urmăreau de pe margine. Îi vedea, adesea, la standuri, în timpul concursurilor sportive importante la care participa.

În ciuda unei oferte a Universităţii Pennsylvania de bursă completă şi a dorinţei puternice a lui Pero de a studia acolo, tatăl său, absolvent al Academiei Navale a SUA, a insistat, în mod ciudat, să se înscrie la Universitatea Rochester, ameninţînd să nu mai vorbească niciodată cu el dacă refuza. Pero a descoperit, ulterior, că insistenţa tatălui său în această privinţă se datora cooperării sale active la „pregătirea“ lui. S-a supus şi, de aici, a început, cu adevărat, pregătirea lui de supersoldat. Sub control hipnotic, Pero s-a prezentat, în fiecare zi, la „Camera 101“, o mică încăpere-laborator, unde i se administrau şocuri, era bătut şi programat mental să se supună ordinelor pe care i le dădea „dl. Green“.

Datorită pregătirii de tip Silva, el a putut să-şi păstreze o parte a minţii ca refugiu – un loc sigur, unde se putea retrage, ca să evite condiţionarea. Despre dl. Green şi oamenii acestuia, Pero credea că erau nazişti. Şocurile şi tortura făceau parte din condiţionarea bazată pe traumă, destinată să asigure supunerea lui fără nici o reţinere, atunci cînd aceasta era activată de un cuvînt de cod. I s-a spus să nu gîndească niciodată, doar „să execute“. Pero s-a opus transformării robotice, retrăgîndu-se în sanctuarul său interior de fiecare dată cînd simţea nevoia.

Supersoldaţii

Sub regresie hipnotică, Pero a reuşit să împingă limitele realizărilor fizice dincolo de orice s-ar putea considera ca fiind posibil, controlorii lui căutînd să-i descopere limitele. Pero a afirmat următoarele: „Cred că obiectivul cercetărilor iniţiale a fost să încerce să deschidă secretele minţii. Cum să fie creat soldatul perfect, cum să fie făcută «o maşină supraumană de ucis»?! Descopereau cum era posibil, sub hipnoză, ca mintea să depăşească limitările fizice ale corpului uman. Oare, cum este posibil ca mintea să-i permită corpului să facă lucruri care, în mod normal, ar fi imposibil de realizat?!“.

Pero era, deja, un sportiv extraordinar – probabil că avea materia primă perfectă pe care să lucreze datorită unei destinări genetice de dinaintea naşterii sale. Putea face flotări timp de 1 oră şi putea să execute oricîte genuflexiuni i s-ar fi cerut, cu 306 kg în spate. Pero afirmă: „Sub hipnoză, mi-au zis că pot să reuşesc! Şi chiar i-am crezut!“. Au încercat să-l îngroape pe vechiul Andy şi să creeze o persoană cu totul diferită. Pero mărturiseşte: „Voiau ca Andy să dispară cu desăvîrşire, însă nu au putut, niciodată, să-l distrugă, sau să-l înfrîngă. Cred că acesta este motivul pentru care încă îmi amintesc toate acele evenimente“.

Antrenorii săi erau interesaţi, în special, de „săritură“. I-au spus că, la fel ca pisica, o să aterizeze, întotdeauna, în picioare şi o să fie teafăr de fiecare dată, indiferent de înălţimea de la care ar sări: „Cînd aterizezi, picioarele tale devin arcuri din oţel şi absorb toată forţa impactului. Nu va exista durere, aşa că să nu ai nici o teamă!“. L-au pus să sară de pe scări, iar, apoi, de pe clădiri. Ulterior, a trecut la stînci şi poduri. În cele din urmă, l-au pus să sară de pe un turn uriaş de microunde, ceea ce a şi făcut, alegîndu-se doar cu o uşoară durere de gleznă şi crezînd că sărise de pe o scară de 1,80 metri. În sfîrşit, l-au aruncat dintr-un avion pentru salturi fără paraşută.

A aterizat în picioare şi a sărit 17 metri în sus. Au crezut că murise, pentru că a zăcut, inconştient, ore întregi. Apoi, s-a ridicat şi a plecat, pe picioarele lui. Practic, au reuşit să-l transforme pe Pero într-o „maşină supraomenească de ucis“. Deşi bănuise pentru ce îl pregăteau, nu s-a putut abţine să nu se laude: „Puteam să nimeresc orice ţintă, statică, sau în mişcare, la orice distanţă, cu orice armă, şi exact în centru, de fiecare dată“. De asemenea, a devenit experimentat în tehnicile de ucidere cu mîinile goale. A descoperit că putea să arunce un om în celălalt capăt al unei încăperi numai cu forţa minţii, după cum afirma. Cînd a sosit vremea să fie trimis în misiuni de asasinare, Pero s-a opus, la început, împotrivindu-se, lăuntric, ideii de a ucide pe cineva, însă a fost convins că ţintele sale erau malefice şi, ca urmare, s-a supus.

Pleca în misiuni cu un aparat de zbor F-16 şi ateriza, de fiecare dată, pe aeroportul din Rochester. Îşi aminteşte că a efectuat 10 misiuni, însă, cînd au adăugat alte 15, s-a opus. Pe urmă, au încercat să-l ucidă, dar, la fel ca în cazul doctorului Frankenstein, au descoperit că reuşiseră să creeze un monstru. Pero estimează că a ucis 15 controlori, în încercările sale de evadare, cu diverse ocazii. A supravieţuit şi, în cele din urmă, a găsit un psiholog, care l-a ajutat să se deprogrameze, ceea ce i-a permis să-şi spună povestea, pe măsură ce au început să-l asalteze amintirile.

(va urma)

Len Kasten

COMENTARII DE LA CITITORI