Eugen Barbu

in Lecturi la lumina ceaiului

Eugen Barbu s-a născut la 20 februarie 1924 şi a copilărit într-o mahala a Bucureştiului (Cuţarida). A început să scrie încă din liceu despre clasa socială din care provenea. După absolvirea liceului, în 1943, începe Facultatea de Drept, apoi urmează Şcoala de ofiţeri de jandarmi. Intră la Facultatea de Litere şi Filozofie, pe care a absolvit-o în 1947.
Pasionat de fotbal, dar şi de literatură, începe să facă muncă de corector pentru diferite publicaţii şi mai ales să scrie. Dorinţa lui cea mai mare începe să fie aceea de a scrie şi de a publica. De-a lungul anilor, a experimentat toate genurile: proză scurtă, roman, reportaj, teatru, poezie, critică şi istorie literară, scenariu de film, jurnal, jurnal de călătorie, cronică sportivă etc. După propria-i mărturisire, a copiat de cîteva ori de mînă, ca un caligraf zelos, „Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent“ de G. Călinescu. În literatură, a debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos“ (publicat mai întîi în „Viaţa Românească“ şi apoi republicat la Editura Tineretului sub titlul „Gloaba“).
În conştiinţa publică, Eugen Barbu este perceput în primul rînd ca romancier. Romanul „Groapa“, la care a lucrat timp de zece ani, refăcîndu-l de 13 ori înainte de a-l publica, în 1957, a avut mare răsunet, atît în ţară, cît şi în străinătate. Activitatea sa jurnalistică a fost foarte importantă, el fiind, între 1962-1968, redactor-şef la revista „Luceafărul“, pe lîngă care a înfiinţat un cenaclu pentru descoperirea tinerilor talentaţi, iar în 1970 a preluat conducerea revistei „Săptămîna“. După 1990, a fondat, alături de Corneliu Vadim Tudor, revista „România Mare“. A fost căsătorit cu actriţa Marga Barbu, pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiduci şi cea a lui Margelatu, în care aceasta juca împreună cu marele actor Florin Piersic. A murit la 7 septembrie 1993, în Bucureşti.

COMENTARII DE LA CITITORI