Eva şi Şarpele

in Alte știri

Doar cîţiva oameni sfinţi, care se roagă

Ţin în spinarea lor Planeta-ntreagă.

 

Fără puterea lor de sacrificiu

Ne-am scufunda în haos şi în viciu.

 

Ne-am îneca-n oceanul planetar

Al unei existenţe în zadar.

 

Deschid televizorul – şi ce văd?

Numai dezmăţ, şi crime, şi prăpăd.

 

E clar că lumea a înnebunit

Şi trenul de pe şină a sărit.

 

Prietenia, azi, e o paiaţă

Totul s-a rupt ca pojghiţa de ghiaţă.

 

Şi rînd pe rînd dispar din Curcubeu

Culorile ce duc la Dumnezeu.

 

Dispare roşul, verdele, azurul

Chiar albul păcii şi-a pierdut conturul.

 

În locul lor apare un linţoliu:

Depresia din lacrimi şi din doliu.

 

Ai cui sîntem? Acum, ai nimănui

Şi îngerii din ceruri sînt sătui.

 

Iar Dumnezeu nici nu ne mai vorbeşte

Decît prin tunet, cînd ne pedepseşte.

 

E mînios pe noi, c-am îndrăznit

Să-L răstignim pe Fiul Lui iubit.

 

Umanitatea e în punctul mort

De ce, oh, Eva, n-ai făcut avort?

 

De ce-ai născut un om dintr-un păcat?

De ce, femeie, nu ai lepădat?

 

Tu n-ai făcut copilul cu Adam

Eu am văzut, căci după pom eram.

 

L-ai procreat cu Şarpele scîrbos

Fiindcă prea-i viclean şi ticălos.

 

Aşa că noi nu sîntem pămînteni,

Ci doar epave de reptilieni.

 

CORNELIU VADIM TUDOR

21 august 2014

COMENTARII DE LA CITITORI