Eveniment discografic: ,,Mihail Jora – Cîntece”

in Polemici, controverse

„Muzica lui Mihail Jora – un subtil armonist, care a sintetizat diferite elemente artistice, precum modalismul cîntecului popular, coloritul bogat şi luminos al impresioniştilor francezi, cromatismul neoromanticilor germani şi asperitatea politonalismului unor neoclasici, într-un stil original şi atrăgător – slăveşte frumuseţile pămîntului şi chipul femeii iubite. Înaripatul său cînt înfrînge timpul şi spaţiul şi îmbracă haina universalismului. El poartă amprenta veacului în care a fost creat, în ciuda faptului că motivele şi simbolurile sînt preluate, direct, din milenara tradiţie folclorică. La fel ca Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Lucian Blaga sau Tudor Arghezi, Mihail Jora a reuşit să redea sentimentele etern umane – natura şi dragostea -, într-un mod profund, cu o mare autenticitate şi cu noi semnificaţii. Niciodată edulcorată, sau lipsită de vigoare, lira lui Mihail Jora reprezintă un cîntec al puterii, al bărbăţiei, o lumină aprinsă, într-un veac în care «generaţii secate se sting, tinerii rîd către stelele reci»…“.

Compact-discul intitulat ,,Mihail Jora – Cîntece” cuprinde compoziţii precum: ,,Variaţiuni pe o temă de Schumann”, ,,Sonata în re bemol major”, ,,Sonatina pentru pian” şi suitele „Poze şi pozne“, concepute pentru pian şi interpretate, la un înalt nivel artistic, de Ilinca Dumitrescu. Pe acelaşi disc se regăsesc şi piesele: ,,Suita mică”, pentru vioară şi pian, şi ,,Cîntec”, pentru voce şi pian, în interpretarea Georgetei Stoleriu, a lui Ştefan Rodescu şi a lui Valentin Teodorian. Toate aceste creaţii sînt tălmăcite cu forţă emoţională, reliefînd o puternică eufonie neoromantică, trăsătură definitorie pentru fostul meu profesor, inegalabilul Mihail Jora.

Pianista şi, totodată, scriitoarea Ilinca Dumitrescu – o excelentă instrumentistă, care s-a specializat în arta sonoră a lui Mihail Jora, creatorul unei noi şcoli de compoziţie – păstrează „acel ceva“ din polifonia apollinicului creaţiilor lui Dinu Lipatti, dînd naştere unui lirism care îşi găseşte corespondentul spiritual în muzica lui Chopin şi a lui Schumann. Activitatea Ilincăi Dumitrescu, pianistă de renume internaţional, şi a soţului său, poetul şi fagotistul Vasile Macovei, urmează, parcă, sensul unor minunate aforisme semnate de sculptorul-poet Pavel Mercescu: „Înţeleptul este o lampă, poetul, o candelă”; ,,Poezia este ecoul dumnezeirii din noi, ce ademeneşte/Veşnicia să poposească pe pragul casei noastre”; ,,Cel ce arde ca o flacără/ Îi călăuzeşte şi pe ceilalţi prin întuneric“.

Ilinca Dumitrescu şi Vasile Macovei au făcut enorm pentru valorificarea muzicii româneşti, în toate colţurile lumii, dovedind, astfel, că, pentru ei, acolo unde începe cîntecul, începe şi Patria, iar acolo unde se sfîrşeşte cîntecul, moare şi Patria. Multe dintre recitalurile lor, de muzică şi poezie, au avut ca „motto“ celebrul aforism: „Eminescu este numele cu care se iscăleşte România, într-o limbă pe înţelesul tuturor“.

Doru Popovici

COMENTARII DE LA CITITORI