Exorcism (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

De cînd e lumea şi pămîntul, binele şi răul au coexistat. Chiar dacă se vorbeşte despre o zonă în care binele şi răul sînt considerate drept impostori, fiindu-le negată existenţa, aici, pe Pămînt, sîntem nevoiţi să operăm cu aceste concepte. Sociologul Ilie Bădescu susţine, în lucrarea sa „Teoria latenţelor“, că binele este o cantitate constantă, în timp ce răul reprezintă o cantitate variabilă. Sînt perioade, susţine autorul, cînd răul este atît de răspîndit în lume, încît lasă impresia că binele a dispărut cu totul. Realitatea este, însă, alta. Binele nu dispare, nu este posibil să piară cu totul, ci rămîne ascuns, aşteptînd momentul prielnic să se poată manifesta din nou. O problemă esenţială, care încă nu şi-a găsit un răspuns satisfăcător, este modul în care am putea detecta sursa răului. Este,acesta, inerent naturii umane sau provine de undeva, dintr-o zonă situată dincolo de lumea noastră? Cert este că există oameni deosebit de răi, care au o satisfacţie în a face rău altora, sau chiar în a ucide, supunînd, uneori, victima unor torturi înfiorătoare. Natura omului este duală. Omul se naşte purtînd în el atît germenii binelui, cît şi ai răului. Ceea ce-i separă este doar proporţia în care se găsesc aceste valori. Nu există oameni care să nu aibă o pornire negativă, să nu fie dominaţi, în anumite momente ale vieţii lor, de sentimente care nu le fac deloc cinste. Sfinţii nu s-au născut puri, ei au devenit puri, chiar dacă nu în totalitate, pentru că au avut capacitatea şi voinţa de a lupta cu răul din ei. Este greu de spus în ce măsură răul este doar născut în om sau este influenţat de entităţi nefaste, care nu aparţin lumii noastre. Există, din păcate, oameni a căror minte nu funcţionează normal, cu alte cuvinte, oameni bolnavi psihic. Probabil că nici cei mai mari specialişti în fiziologia creierului nu ne-ar putea răspunde dacă eventuale entităţi malefice – umane sau non-umane – ar putea avea vreo influenţă asupra lor. Cert este că, indiferent de opiniile scepticilor care susţin că manifestările aberante ale unor oameni sînt provocate în exclusivitate de boli psihice, realitatea ne obligă să acceptăm că, în unele cazuri – din fericire, extrem de rare – că ceva cu totul aparte se întîmplă şi că acele persoane sînt realmente posedate de anumite entităţi. Încă din preistorie, oamenii au crezut în existenţa unei puteri malefice supreme care-i ataca pe unii dintre semenii lor. I-au dat anumite denumiri şi au căutat să afle cum să o alunge din omul suspectat de a fi chinuit şi terorizat de această forţă. Creştinii l-au numit Diavol sau Satana, iar ţăranii români i-au dat felurite nume, care mai de care mai pitoreşti: Necuratul, Dracul, Ucigă-l Toaca. Din dorinţa de a-i elibera pe oamenii atacaţi de aceste entităţi malefice,
s-a născut practica exorcismului.

(va urma)
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI