Exorcism (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Dovada cea mai elocventă a faptului că există persoane ale căror manifestări extrem de violente nu se pot încadra în sfera celor atinşi de afecţiuni psihice este apariţia unor ritualuri de exorcizare în mai toate religiile. Yami Kamui-Krueger, în lucrarea sa Supranaturalul dezvăluit, face o trecere în revistă a modului prin care reprezentanţii unor religii au încercat să elibereze un om considerat a fi dominat de o entitate aparţinînd lumii nevăzute. În hinduism, soluţia este oferită de textele religioase numite Vede (cele mai vechi scripturi ale hinduismului) . De exemplu, în Atharva Veda este menţionată practica imaginată de slujitorii acestui cult pentru a le veni în ajutor posedaţilor, bazată pe repetarea succesivă a unor mantre şi realizarea unor ritualuri denumite Yajna. Acestea sînt ceremonii prin care, prin oferirea unor ofrande – flori pentru zei şi fructe pentru demoni -se încearcă să se capteze bunăvoinţa entităţilor lumii nevăzute. În cadrul ceremonialului, hinduşii obişnuiesc să recite pasaje din Bhagavat Purana („Istorisiri antice ale adoratorilor Domnului Krishna“) şi să invoce numele lui Narasimha (unul dintre avatarurile regelui Vishnu – zeul susţinător al Universului). Aceştia cred în existenţa fantomelor şi a unor spirite confuze care bîntuie lumea şi încearcă să le elibereze prin recitarea unor pasaje din Bhagavad Gita (vechi text epic sanscrit care include texte din Mahabharate). Adepţii religiei islamice consideră că posedarea poate fi indusă prin vrăjitorie sau cauzată de djinni (creaturi supranaturale). În astfel de cazuri, ei invocă ajutorul lui Allah, recitînd pasaje specifice din Coran. În cazul posedărilor cauzate de djinni, se fac rugăciunile zilnice numite Adhan. Credincioşilor care se simt bîntuiţi de senzaţia de frică, Islamul le recomandă citirea, cu voce tare, a ultimelor trei sura (capitole) din Coran. Iudaismul abordează diferit posedarea. Se consideră că ritualul este destinat a-i linişti nu numai pe posedaţi, ci şi pe acele spirite care-i bîntuie. Tema posedării şi a necesităţii exorcismului este abordată pe larg în lucrarea Minchat Yahuda, de rabinul Yehuda Fetaya. În iudaism, exorcismul nu poate fi practicat de orice rabin, ci doar de cei iniţiaţi în misterele Kabbalei, în prezenţa unui grup de zece bărbaţi, numiţi „minyan“. Aceşti bărbaţi formează un cerc în jurul celui posedat şi recită psalmul 91 de trei ori. După ce psalmul a fost recitat, rabinul suflă într-un corn numit „shofar“. Ei au credinţa că sunetul acestui corn are puterea de a slăbi legătura care creează dependenţa victimei de spiritul care o subjugă. Apoi, bărbaţii recită rugăciuni, în timp ce rabinul se adresează entităţii cu scopul de a părăsi trupul victimei şi de a-şi găsi liniştea.

(va urma)
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI