Exorcism (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

În opinia lui Yami Kamui-Krueger, în ceea ce priveşte ritualurile de exorcizare, Japonia reprezintă un caz unic, întrucît acolo se reunesc religii diverse: şintoism, budism, taoism şi confucianism. Toate acestea au dat naştere unui ritual specific Japoniei. Ceremonia de eliberare a unor oameni de duhuri rele este oficiată de către un ascet, ale cărui puteri sînt combinate cu cele ale mediumului. Au apărut astfel două metode principale de exorcism. Într-o primă fază, se vizează identificarea forţei malefice, aceea care a pus stăpînire pe trupul unei fiinţe umane şi alungarea ei. Acest proces este realizat de către ascet, care nu recurge la nici un alt ajutor. Cea de-a doua metodă este mai veche şi mai complicată. În mod forţat, entitatea este transferată în alt corp. Prin intermediul noii gazde, care trebuie să aibă calităţi de mediu, aceasta este silită să comunice şi să-şi dezvăluie adevărata identitate. De obicei, sînt folosite persoane care nu au experienţă în acest domeniu. Cel mai adesea, se recurge la femei sau la copii. În momentul în care se operează transferul, gazda iniţială se calmează. Gazda secundă, în corpul căreia s-a transferat entitatea, aflată într-o altă încăpere, fără să cunoască persoana posedată, începe să se comporte aidoma acesteia. Entitatea va fi silită să comunice în acest alt corp, dar, de multe ori, ea refuză transferul. De aceea, cea de-a doua metodă este foarte puţin folosită. De regulă, asceţii recurg la metoda numită o-shirabe, care implică un dialog cu entitatea, cu scopul de a o convinge să părăsească trupul luat în stăpînire. Ritualul poate fi realizat şi de un preot budist, un yamabushi, adică un ascet retras în munţi, sau de un onmyouji, maestru Yng-Yang, din tradiţia ezoterică japoneză. Cei care conduc practica religioasă de exorcizare trebuie să beneficieze de o pregătire specială, care durează o sută de zile şi începe în fiecare an, pe data de întîi noiembrie. Este o perioadă de purificare care debutează zilnic, la orele 3 dimineaţa, cu ceea ce ei numesc mizugori, un duş cu apă rece neîncepută. Acesta se reia din 3 în 3 ore, pînă seara, la ora 9. Cei care sînt supuşi acestei perioade de purificare mănîncă doar de două ori pe zi, mîncare de post. În acest timp, se recită Sutra Lotusului şi se fac exerciţii în care se folosesc săbii de lemn, numite bokken. Japonezii au identificat patru tipuri de simptome de posedare: „Primul tip include dureri inexplicabile, febră, pierderea cunoştinţei etc. Cel de-al doilea tip se referă la diverse halucinaţii vizuale sau auditive, care nu schimbă în nici un fel personalitatea celui posedat. Al treilea tip implică deja schimbări de personalitate. În acest caz, entitatea nu se manifestă direct, prin intermediul gazdei, dar induce stadii de transă. Ultimul tip de posedare include toate cazurile în care entitatea manipulează corpul gazdei pentru a se manifesta. Cel mai cunoscut caz este posedarea cauzată de spiritul unei vulpi“. Cauzele posedării sînt multiple: blestemul, ura, dorinţe mult prea puternice, nemulţumirea etc. Japonezii consideră că, după efectuarea ritualului exorcizării, entităţile alungate trebuie să fie transformate în spirite protectoare şi încadrate în altarul familiei. Fiind venerate, ele vor fi mulţumite şi chiar vor putea oferi protecţie familiei respective.

Sfîrşit
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI