Explicarea rugăciunii ,,Tatăl nostru“ (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

“Fericirile”
În predica Sa de pe Muntele Măslinilor, Isus Christos a făgăduit oamenilor 9 “Fericiri”, adevărate binecuvîntări de Mîntuitor în “Evanghelia după Matei”. Alăturate celor 10 Porunci, “Fericirile” sînt nişte îndemnuri prin care oamenii sînt chemaţi să împlinească Legea, în scopul vindecării lor morale. Însă, aceste Fericiri nu trebuie înţelese ca nişte interdicţii (“Să nu…”) sau porunci, ele trebuie înţelese în chip de binefaceri, căci se potrivesc, pe deplin, cu smerenia şi blîndeţea Mîntuitorului. Pe de altă parte, ele sînt atît de potrivite cu năzuinţele creştinului, încît, numai auzindu-le, avem puterea să le îndeplinim.
1) “Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia Cerului”. Această sintagmă nu se referă la cei săraci de minte, cum s-ar crede, pe care nu-i ating răutăţile lumii. Nu, sînt socotiţi “săraci cu duhul” acei oameni care consideră că nu au adunat destule învăţături folositoare (“Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu” – Socrate), deprinderi frumoase, fapte bune şi tot felul de comori sufleteşti. Tuturor acestor oameni Mîntuitorul le făgăduieşte fericirea vieţii de veci.
2) “Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia”. În această categorie intră cei care se căiesc de păcatele lor. Pentru aceasta, ei vor dobîndi iertarea şi mîngîierea.
3) “Fericiţi cei blînzi, că aceia vor dobîndi Pămîntul”. Blîndeţea este o însuşire rară a sufletului, pe care Dumnezeu o preţuieşte. Dacă n-ar exista şi oameni blînzi, viaţa pe Pămînt ar fi un chin. De aceea, cei blînzi vor moşteni pămîntul.
4) “Fericiţi cei ce flămînzesc şi se însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura”. Această fericire îi priveşte pe aceia care doresc dreptatea şi sînt impresionaţi de nedreptăţile din lume. Dumnezeu le va da dreptate, şi pe asupritori îi va pedepsi.
5) “Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”. Milostenia izvorăşte din dragostea de oameni şi este folositoare şi celui care-o primeşte, dar şi celui care o face. Milostivi sînt toţi acei oameni care dau din inimă celor aflaţi în nevoi şi în nenorocire. Pentru faptele sale bune, milostivul, la rîndul său, va fi miluit de Dumnezeu. Faptele milosteniei sînt de două feluri: cele care privesc sufletul şi cele care privesc trupul.
Cele care privesc sufletul sînt şi ele de mai multe feluri:
– întoarcerea pe calea cea bună a celor care s-au rătăcit;
– învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi;
– sfătuirea celor care au trebuinţă de un sfat;
– rugăciunea la Dumnezeu pentru aproapele nostru;
– mîngîierea celor întristaţi;
– răsplătirea răului cu bine, nu tot cu rău (de reţinut recomandarea întoarcerii şi a celuilalt obraz; catolicismul are în vedere altceva);
– iertarea greşealelor împotriva noastră.
Cele care privesc trupul sînt: ospătarea celui flămînd; adăparea celui însetat; îmbrăcarea celui gol; cercetarea celor aflaţi în închisori; tămăduirea celor bolnavi; găzduirea călătorilor; îngroparea morţilor săraci sau a morţilor pe care n-are cine să-i îngroape.
6) “Fericiţi cei curaţi ca lacrima, căci lor le va fi dat să-L vadă pe Dumnezeu”. Cei care-şi alungă din inimă toate gîndurile rele şi se înfrînează de la fapte rele, pe lumea cealaltă, vor fi răsplătiţi să stea în preajma lui Dumnezeu.
7) “Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Ca să poată înflori, omenirea are nevoie de pace. Cine ajută la păstrarea păcii şi a bunei înţelegeri între oameni dobîndeşte dreptul de a se numi “fiul lui Dumnezeu”, nume care aminteşte de Isus Christos, venit pe lume pentru a-i ierta pe oameni de păcate şi a aduce pacea.
8) “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora le este împărăţia Cerului”. La fel precum cei săraci cu duhul, şi mărturisitorii de adevăr vor avea parte de împărăţia Cerului.
9) “Fericiţi veţi fi cînd vă vor ocărî şi vor zice tot cuvîntul rău, minţind pentru Mine. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, că plata voastră va fi multă în Ceruri”. Aici se fericesc martirii întru Christos şi cei care îndură tot felul de prigoane din cauza sau pentru numele Său. Adică pentru că sînt creştini, şi pentru aceasta li se făgăduieşte plata în cer.

Sfîrşit
PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI