Extratereştrii vizitează Pămîntul încă din Antichitate (1)

in Alte știri

 

 

Relatările sînt mult mai documentate decît ai putea bănui. Poveştile despre schimbarea formei pot fi considerate absurde la suprafaţă – asemănătoare cu un film de groază de categoria a III-a, văzut la un cinematograf din suburbie, sîmbătă, la miezul nopţii, cu tineri adolescenţi ţipînd cînd Jack Nicholson se transformă în vîrcolac. Multe dintre triburile amerindiene vorbesc despre transformarea oamenilor în diferite creaturi, sau a vrăjitorilor în vulturi, coioţi sau lupi. Sînt cîţiva membri ai tribului care au îndemînarea să facă asta la cerere, în timp ce alţii se transformă în ritmul bătăilor de tobă, sau în timpul ceremoniilor de dans, în care suita de invocaţii poate face loc intrării în lumea cealaltă a celor care urmează un ritual voodoo. În Africa, sînt triburi întregi care se pot transforma în ,,Omul Leopard”, posedare supranaturală, un tip de animal devenit puternic în urma procesului de transformare. Dar să nu-l uităm pe vechiul nostru prieten Contele Dracula, care poate zbura noaptea în orice dormitor, sub forma unui liliac, pentru a te muşca de gît.

Fenomenul pisicilor teribil de mari – de dimensiunile unui animal puma, sau ale unui jaguar – şi-a făcut simţită prezenţa prin apariţii neaşteptate, în locuri în care aceste animale nu erau native.

În timpul vizitei mele la un asociat lîngă Cincinnati, Ohio, autorul însuşi a văzut, într-o dimineaţă, o felină uriaşă traversînd, prin ceaţă, pajiştea casei de la ţară, unde stătea. Este doar o farsă a percepţiei sale imaginare, sau pur şi simplu o figură de natură supranaturală? Mary Alice Bennett şi-a exprimat foarte elocvent părerea asupra subiectului „animalelor misterioase” şi a concluzionat că abilitatea de a-şi schimba forma nu este o problemă de mitologie, ci, dimpotrivă, are legătură cu extratereştrii: „Un «shape-shifter» (cel care-şi schimbă forma) este considerat a fi un adept şaman, cu abilitatea de a-şi schimba forma, foarte probabil să fie o entitate extraterestră, capabilă să preia înfăţişarea unei fiinţe umane”. Însă, Bennett se întreabă: „Există animale care ne vizitează dintr-o altă dimensiune, cu înfăţişarea unei fiinţe pămînteşti? Ele pot trăi în două lumi?”. Se cunosc doar cîteva aspecte referitoare la schimbarea formei, care este considerată ceva rău, cel puţin de către cei care fac legătura între OZN-uri, demonologia întunericului şi „satanism”. Cel mai controversat teoretician al conspiraţiei din întreaga lume, David Icke, lansează ideea că printre noi, oamenii – ascunsă chiar sub privirile noastre pe această planetă -, este o rasă reptiliană demonică, prezentă aici încă din Antichitate, şi care are o multitudine de scopuri malefice. Membrii rasei au toate motivele să îşi păstreze identitatea ascunsă, ca să nu fie recunoscuţi pentru ceea ce sînt ei cu adevărat. Într-o „lume normală”, ei sînt conducătorii lumii, adică regii, reginele şi împăraţii. De fapt, în interior, ei sînt adevăraţii monştri, pentru că ei au un secret ascuns, un secret atît de îngrozitor şi înfricoşător, încît sfidează raţiunea. Şi, ca să-şi menţină forma umană, membrii ascunsei rase de reptilieni trebuie să bea sînge uman pentru a fi plini de energie şi a-şi păstra, fizic, corpurile, să nu se transforme înapoi în hidoşenii, cum erau cu mii de ani în urmă. Membrii rasei reptilienilor ar fi demonii extratereştrilor. În camerele lor subterane au comanda „liniilor de sînge” ale lumii privilegiate, incluzîndu-i aici pe George Bush şi pe Regina Angliei. Pe Internet sînt postate o varietate de înregistrări video, nedifuzate la TV, în care sînt dezvăluiţi potentaţii rasei Şarpe, suportînd transformări subtile, în special cazul în care ochii lor de reptilieni capătă pupile verticale, iar limba li se alungeşte.

LUMEA EXTRATERESTRĂ

A CELOR CARE STRĂLUCESC

Cîteva fotografii ne-au fost arătate ca dovadă a ceea ce sînt ,,Cei care strălucesc”, sau „Shimmers”, un termen care descrie transformarea unei persoane într-un extraterestru, sau într-o altă creatură. Cuvîntul a devenit uzual, fiind utilizat de către cercetătorii paranormalului, ei căutînd să modernizeze astfel de termeni învechiţi, cum ar fi schimbarea formei şi transfigurarea. Fotografii pasionaţi de OZN-uri cred că acesta este modul ideal de a descoperi dacă vecinul care tocmai s-a mutat alături este, într-adevăr, un extraterestru deghizat. Aşa ceva nu poate fi văzut ca reflexie a unui vampir, dar poate fi un fenomen reversibil prin capturarea unei imagini pe film, sau într-o formă digitală, pentru ca toată lumea să perceapă. În publicaţia online „OZN pe scurt”, din Arizona, un artist expresionist şi scriitoarea Mary Alice Bennett notează că regretatul dr. John Mack, de la Universitatea din Harvard, a înţeles faptul că ,,extratereştrii îşi schimbă forma perfect” şi le apar oamenilor ca animale cu ochi mari. De multe ori, sub hipnoză, martorii îşi amintesc imaginea unei căprioare, a unei pantere, a unui vultur, sau a unei bufniţe, pentru a-şi reprima întîlnirea cu OZN-ul. ,,Calul cu ochi mari şi negri” a fost în memoria unuia dintre cei contactaţi. Aceste animale puternice au un singur lucru în comun: ochii acestora sînt neobişnuit de mari şi au culoarea neagră. Lui Mack îi revine în minte imaginea unei pantere negre, în timpul regresiunii unuia dintre bărbaţii răpiţi. Subiectul a relatat că el era, în altă viaţă, un nativ american din tribul susquehannok. Numele lui era ,,Pantera din Golf”, fiind numit astfel după pantera neagră care a apărut la naşterea lui. Curajosul bărbat a considerat semnificativ faptul că a revăzut pantera neagră, după ce s-a întors de la o întîlnire de gradul III. Această relatare prezintă pantera neagră paranormală într-un context OZN, cunoscut tribului ca fiind un animal ce aduce noroc. Considerînd că nu are nici un motiv să se oprească din incredibilele descoperiri, din cauza declaraţiei făcute de un renumit psihiatru universitar, Bennett, în articolul ei „Marile Feline Extraterestre – Panterele Paranormale – Schimbătorii De Formă”, prezintă experienţa extraordinară a unei femei, pe care o credea a fi un adevărat ,,medium”, ea avînd capacitatea să vadă, uneori, spiritele fiinţelor umane, ce puteau să se materializeze în ea, în orice moment, din alte tărîmuri şi dimensiuni. Într-o noapte, cînd a intrat în bucătăria apartamentului ei din Phoenix, a fost întîmpinată de o entitate albă translucidă, care avea o înălţime de 120 cm şi ochi de pisică. Avea degete lungi, în formă de ghiare, iar picioarele din spate erau foarte puternice, asemănătoare celor de cangur. Se zbîrlea, ca şi cum în orice moment ar fi sărit la ea, astfel că femeia s-a închis împreună cu copiii în dormitor. Şi-a petrecut toată noaptea acolo, cu lumina aprinsă, rugîndu-se. Dimineaţa, creatura a dispărut.

MATERIA MORFICĂ

A NAVELOR SPAŢIALE

Este destul de ciudat să ai credinţa că entităţile asociate fenomenului OZN – demonice sau nu – îşi pot schimba forma. Este un concept luat direct din munca lui Charles Fort, jurnalistul care a colecţionat poveşti despre ciudăţenii şi necunoscut, multe dintre acestea apărînd în publicaţii ştiinţifice şi în reviste acreditate în acea perioadă. Dar, acum trebuie să facem un salt gigantic şi să susţinem noţiunea ameţitoare că navele se pot schimba dintr-o formă în alta. Înainte de a aşeza cartea pe raftul de unde a adus-o, a luat în considerare dovezile lui Tom Swartz, redactor al ediţiei online a „Conspiracy Journal”, şi ale altora care s-au confruntat cu aspecte ale acestei enigme puternice. Nu există nici o îndoială că OZN-urile sînt ciudate. Faptul că sînt văzute, de obicei, gonind fără sunet pe cerul nostru este destul de straniu, dar, lăsînd la o parte că multe dintre ele par solide, sînt văzute schimbîndu-şi, constant, forma, sau mărimea. Este unul dintre cele mai mari mistere OZN: cum poate ceva care arată atît de real să se comporte ca un obiect solid şi să îşi schimbe forma atît de rapid, precum fumul în adierea vîntului? Aceasta a dus la speculaţii turbulente asupra adevăratei naturi a OZN-urilor şi le-a permis scepticilor să respingă întregul fenomen, ca pe nişte simple evenimente naturale greşit interpretate. Ceea ce scepticii absoluţi nu reuşesc să ia în considerare sînt miile de apariţii OZN, care au venit de-a lungul anilor şi care prezintă aceleaşi schimbări de formă. Un obiect ciudat poate fi o modalitate de a distinge un adevărat OZN faţă de unul fraudulos. Ele sînt văzute în tot felul de forme şi mărimi, de la farfurii, elipsoide, sfere, rachete la triunghiuri. Ele pot apărea şi dispărea pe neaşteptate, dar îşi fac simţită prezenţa într-o zonă complet diferită. Se pot împărţi în două şi revin, instantaneu, la loc. Aceasta a condus la tot felul de raţionamente ale cercetătorilor de OZN-uri, ei argumentînd că au o formă preferată, renunţînd la cazuri care nu ating aşteptările lor. Oricum, dacă iei în considerare toate rapoartele despre OZN-urile care au fost văzute transformîndu-se, probabil că vasta varietate a acestora nu mai este atît de greu de explicat. La data de 29 iunie 1954, o aeronavă Stratocrusers Centaurus, a British Overseas Airways Corporation (BOAC), a părăsit Aeroportul Idlewild, din New York către Londra. Chiar după ora 9:00 PM, avionul a trecut de kilometrul 270, la Sud-Vest de Goose Bay, Labrador, zburînd înspre Nord-Est, la 5.700 m altitudine. Echipajul a observat apariţia, din senin, a unui obiect în partea de Vest a avionului, care era la aproximativ 5 grade pupa faţă de latura portului, la o distanţă de aproape 8 km. Cînd s-a apropiat, echipajul a observat un OZN mare, în formă de pară, zburînd în formaţie cu alte 6 obiecte mai mici. La Apus, aceste obiecte păreau închise, mutîndu-şi poziţiile în jurul navei mari, ce părea să îşi schimbe forma de la cea iniţială, de pară, la cea a unui receptor de telefon. În cuvintele căpitanului Howard, „arăta zburînd ca o săgeată – un enorm deltaplan cu aripi, întorcînd pentru a se apropia de noi”. Un obiect neregulat, care părea să fie solid, cu marginile clar definite. Cînd avionul s-a apropiat, micuţele OZN-uri s-au aşezat într-o linie regulată, părînd că s-au îmbinat cu obiectul mai mare. Apoi, OZN-ul enorm părea, dintr-o dată, că se micşorează, după care a dispărut chiar sub ochii echipajului. Căpitanul Howard a afirmat: „Cu siguranţă nu era o navă, aşa cum ştim noi. Totul era negru şi solid. Exista un obiect principal central, care putea să îşi schimbe forma mereu. Cele 6 obiecte mai mici săreau cînd în faţă, cînd în spate”. În alt caz, un pastor baptist, în timp ce călătorea cu familia sa în partea de Vest a Statelor Unite, la 8 iunie 2002, a observat un obiect argintiu, din aluminiu, zburînd deasupra munţilor. Pastorul a spus: „Cînd am văzut obiectul, avea forma unei cutii şi mărimea unui mic avion privat. Am încercat să îl arăt familiei şi am îndreptat degetul în acea direcţie. Luîndu-mi ochii de la el, pentru o clipă, s-a transformat într-o formă rotundă, ca partea de jos a unei ceşti fără mîner. Apariţia a durat circa 30 de secunde. Nava chiar nu se grăbea, părea doar un zbor de croazieră. Nu ştiu cum a dispărut. I-am pierdut urma, încercînd să-l arăt şi familiei”. La 5 iunie 2005, un om a oprit la semafor, pe drumul 244 Route, în Niles, Ohio, cînd a observat un OZN metalic, argintiu strălucitor, pe cerul de un albastru clar, în faţa maşinii sale. „Era subţire, în formă de trabuc, avea capete rotunde, şi o parte mare din Soare era acoperită în stînga lui. Dacă luăm ca reper braţul meu întins la maximum, lungimea OZN-ului ar fi fost de 1 metru pătrat”. După 6-7 secunde de la apariţie, obiectul neobişnuit şi-a schimbat forma, cu capătul din faţă mişcîndu-se uşor spre interior, astfel încît acesta a devenit ca un bumerang, cu una dintre părţi mai mică decît cealaltă. Strălucirea Soarelui făcea să se observe o pată neagră chiar în mijloc. În acea clipă, OZN-ul a fost văzut unduindu-se, dar neclar la capete. După răsucirea voalată, a dispărut complet, lăsînd martorii să se minuneze de ceea ce văzuseră. Un OZN ciudat, care îşi schimbă forma, a fost capturat de un aparat în anul 1994, într-o locaţie secretă a Bazei Nellis a Forţelor Aeriene şi în Complexul Gunnery Range, Nevada. Se spune că banda video a fost scoasă de personalul contractorului care opera staţiile de urmărire la Baza Nellis. Chiar dacă OZN-ul a fost fotografiat de un aparat fix foarte bun, controlat de la distanţă, tot avea acea neclaritate cu aspect de minge, care pare să fie comună printre OZN-uri. Acest obiect, prins de radarul Armatei, zboară cu îndrăzneală pe cerul luminos, senin, fără să îi pese că este urmărit, sau fotografiat. Obiectul înregistrat pe caseta video din acea zi zbura deasupra deşertului şi părea să îşi schimbe forma în mod constant. La început, era în formă de disc, apoi s-a transformat într-un mic avion butucănos, cu aripi rotunde, după care în 3 mingiuţe. În tot acest timp, obiectul nu a fost clar definit. Este ca şi cum era înconjurat de ceaţă, sau de negură, menţinîndu-se în afara focalizării.

AU INSPIRAT OZN-URILE

MODELELE NAVELOR MORFICE?

Au circulat zvonuri despre faptul că modelele navelor moderne au cunoscut o influenţă a ingineriei vechi a navelor spaţiale extraterestre. Conform website-ului LiveScience.com, inginerii NASA şi cei ai Departamentului de Apărare încearcă să creeze un avion, care se poate transpune în forme noi în timpul zborului, prin flexibilitate şi răsucire, datorită fabricaţiei din noi metale, considerată un fel de „piele flexibilă”. Au fost realizate progrese uimitoare în dezvoltarea unor aliaje metalice noi. Aceste aliaje au caracteristici remarcabile, una dintre ele fiind aceea că îşi schimbă forma prin aplicarea unui curent electric, sau a unui cîmp magnetic. Ele îşi schimbă forma sau se „transpun” rapid, cu o forţă considerabilă. Au fost denumite „hibrid compact de acţionare”, aliaje ce cuprind nanotehnologii avansate, care sînt proiectate în aşa fel încît să le permită să imite sisteme vii în versatilitatea şi dinamismul lor. Lista de aplicaţii potenţiale pare fără sfîrşit, iar Armata Statelor Unite finanţează o varietate de programe de cercetare, legate de explorarea unei game complete de opţiuni. Aripi ce se autovindecă şi care reacţionează ca organismele vii, bombardiere versatile duble, agile precum avioanele de luptă, şi roiuri de avioane mici, fără pilot, sînt doar cîteva dintre posibilităţile de domeniul ştiinţifico-fantastic, pe care tehnologiile generaţiei viitoare le pot face fezabile. În cartea sa din 1997, „Ziua după Roswell”, col. Philip J. Corso descrie propria experienţă de a examina un material neobişnuit, pretins să fi fost adus de la zona accidentului OZN, din New Mexico: „Era un specimen de pînză ca o folie spălăcită, gri-argintie, printre aceste artefacte pe care nu le puteai plia, îndoi, rupe, sau strînge teanc, dar care reveneau imediat la forma iniţială, fără nici un fel de cută. Arăta ca o fibră metalică, avea caracteristici fizice de „supertenacitate”, dar cînd am încercat să tai cu foarfeca, braţele au alunecat înapoi, fără a face vreo crestătură în fibră. Dacă încerci să o întizi, se va strînge la loc, dar am observat că toate fibrele par să fie îndreptate într-o singură direcţie. Cînd am încercat să o strîng pe lăţime, în loc de lungime, părea că fibrele s-au reorientat în direcţia în care trăgeam. Aceasta nu poate fi pînză, dar nu poate fi nici metal. Era o combinaţie, pentru ochiul meu neştiinţific, a unei pînze ţesute cu fire de metal, ce avea suprafaţa şi maleabilitatea unei ţesături, dar duritatea şi rezistenţa unui metal”. Corso a relatat, în cartea sa, că a înmînat materialul despre extraterestru Departamentului de Cercetare Monsanto şi Dow. În plus, el a spus că obiectul a fost livrat, anterior, Comandamentului de Material Aerian la Wright Field. Baza Forţelor Aeriene Wright Peterson este cunoscută în cercurile OZN pentru Divizia Tehnologiilor Străine, pretinsă să deţină nave extraterestre şi artefacte. Se poate ca noile tehnologii de transpunere folosite în nave top-secret să fie rezultatul unor ani de studiu pe rămăşiţele unui OZN, capturat de Statele Unite în anii ’40. Întregul fenomen OZN se schimbă în permanenţă şi niciodată nu va fi clar definit. Cînd crezi că, în sfîrşit, ai ceva definit, fenomenul se schimbă din nou şi te întorci la faza iniţială. Pentru mai mult de 50 de ani, cercetătorii OZN s-au confruntat cu această situaţie, iar cînd vine vorba de OZN-uri ce îşi schimbă forma, se pare că nu există un adevăr real, sau răspunsuri.

FENOMENUL ,,CÎINELE IADULUI (1)

Prima relatare despre cîinele Cerber, mare şi negru, a apărut în „Cronicile anglo-saxone”, în anul 1127: „Nu lăsaţi pe nimeni să fie surprins de adevărul pe care îl vom istorisi, întrucît era o cunoaştere comună pentru întreaga ţară. Imediat după sosirea lui, mulţi oameni au văzut şi au auzit vînători vînînd. Aceştia erau mari, negri şi hidoşi şi călăreau pe cai şi pe ţapi negri, iar cîinii lor de vînătoare erau ca nişte şuvoaie negre, cu ochi bulbucaţi şi oribili. Ei au fost văzuţi în parcul de căprioare din oraşul Peterborough şi în toate pădurile ce se întind de la acelaşi oraş pînă la Stamford, iar noaptea, călugării le-au auzit coarnele răsunînd şi mişcîndu-se. Martori de încredere care au vegheat în acea noapte au declarat că puteau fi cam 20, sau 30, care îşi agitau coarnele. Astea s-au văzut şi s-au auzit de la sosirea sa, pe tot parcursul Postului Mare şi pînă la Paşte”. Nici o discuţie despre prezenţa demonică în lumea noastră nu ar fi completă fără să menţionăm fenomenul ,,Cîinele Iadului”.

(va urma)

TIMOTHY G. BECKLEY, SEAN CASTEEL, CECIL MICHAEL

COMENTARII DE LA CITITORI