Extratereştrii vizitează Pămîntul încă din Antichitate (2)

in Alte știri

 

 

Legendele întîlnirilor cu cîini diabolici se întorc din negura Antichităţii, iar cînd întîlneşti un astfel de demon, în timp ce te duci pentru o afacere, va fi întotdeauna o experienţă terifiantă. Scriitorul Graeme Davis face un rezumat, apelînd la ipostaze tipice cîinelui-demon. Există, de exemplu, un tip de „cîine negru rătăcit“, ce poate fi văzut în orice zonă rurală, de obicei noaptea. „Cîinele este întîlnit de un călător singuratic. Merge în direcţia opusă călătorului şi este mulţumit să fie ignorat şi să ignore. Oricum, dacă o persoană ar dori să îi vorbească, să încerce să îl lovească, sau să facă orice altă acţiune, cîinele va folosi puteri supranaturale pentru a-l face pe infractor orb, mut, nebun, sau mai rău. Poate face asta doar prin a te fixa, pur şi simplu, cu ochii săi de foc. Efectul pare să fie, mai degrabă, un fel de vrajă decît o privire-armă“. Davis scrie că puterea cîinelui funcţionează pe baza controlului minţii şi poate induce frica, prostia, panica, teroarea, paralizia mentală, nebunia şi pierderea minţii. În aproape toate poveştile despre ,,Cîinele Iadului“, conform celor spuse de Davis, „aceste creaturi fac mai mult rău cu vocea decît cu dinţii. Sunetul lătratului lor se aude la kilometri depărtare, şi, de obicei, chiar şi cîinii de vînătoare dispar. Uneori, lătratul lor simbolizează un semn al morţii, sau are un efect minimizat, creînd panică, ori fixînd, fără posibilitate de mişcare, persoana în locul în care se află“. Şi pe Internet găsim, de asemenea, studii despre cîinele-demon. Într-un articol numit „Black Shuck“, cineva ne învaţă că, „de secole, locuitorii Angliei au spus poveşti despre un cîine mare şi negru, cu ochi arzători (în unele variante ale legendei se menţionează un singur ochi), roşii, sau alternant verzi. Bestia variază în mărime şi statură, de la un simplu cîine mare pînă la unul de mărimea unui cal. Există legende ale «Black Shuck» hoinărind prin zona rurală a Angliei dinainte de vikingi. Numele său poate deriva de la cuvîntul «succa», din engleza veche, care înseamnă «demon», sau posibil dintr-un dialect regional, unde cuvîntul «shucky» înseamnă «lăţos», ori «păros». Legenda se poate să fi fost o parte a inspiraţiei pentru romanul «Cîinele din Baskerville»“. În articol se mai spune: „Uneori, «Black Shuck» apare fără cap, iar în alte dăţi pluteşte pe un covor de ceaţă. În conformitate cu folclorul, de cele mai multe ori fantoma bîntuie mormintele, marginile drumurilor, bazinele de apă şi pădurile întunecate“. La 4 august 1577, s-a spus că ,,Black Shuck“ a dat buzna pe uşile unei biserici din Blythburgh, în Suffolk, Anglia. Apoi, cîinele a fugit în naos, trecînd pe lîngă marea congregaţie, a omorît un om în vîrstă şi un băiat şi a cauzat prăbuşirea turnului bisericii prin acoperiş. Cînd a ieşit din lăcaşul de cult, cîinele a lăsat urme de arsură pe uşa dinspre Nord, urme ce pot fi văzute şi în ziua de azi. Chiar în aceeaşi zi, în apropierea oraşului Bungay, din Suffolk, un alt cîine-demon şi-a făcut apariţia. După cum a relatat preotul Abraham Fleming, „acest cîine negru, sau Diavolul în această formă, alergînd de-a lungul întregii biserici, cu o rapiditate extraordinară şi o grabă incredibilă, a trecut printre două persoane, în timp ce acestea îngenuncheau şi îşi începeau rugăciunea, le-a smuls capetele într-o clipă, acele persoane murind într-un mod ciudat“. Zgîrieturile de foc făcute de ghiarele cîinelui pe uşa bisericii din Blythburgh sînt denumite de localnici „amprentele Diavolului“, iar evenimentul este reamintit în aceste versuri: „De-a lungul bisericii,/ În mijlocul focului,/ Monstrul diabolic zbura,/ Către cor mai departe trecea,/ Mulţi oameni omora“. Există şi o altă legendă, care spune că „toţi cei care au văzut «Black Shuck» vor pieri la 1 an după ce au privit în ochii lui roşii“. Este de datoria fiecăruia să evite contactul cu ochii demonului. Şi, în conformitate cu Misterele Lumii, Yeti şi alte creaturi nu au nici o legătură cu ,,Cîinii Iadului“, sau cu cîinii-demoni, excesiv de robuşti, care încă bîntuie zonele rurale ale Marii Britanii, observaţi, uneori, în imediata apropiere a cercurilor foarte misterioase şi inexplicabile, ce apar în culturile agricole: „Este ceva chiar mai descurajant pe Cannock Chase. Este timpul ca legendarul cîine-demon – o prevestire a morţii – să latre“. Au fost primite rapoarte pe paginile de Internet. Creatura, cunoscută drept „cîinele-fantomă din Brereton“, a fost văzută în multe ocazii, mergînd pe drumurile ce duc la Brereton. Apariţia sa a fost descrisă astfel: ,,Un animal mare, negru, musculos, cu urechile ascuţite şi ochi ciudaţi, care lucesc“. În folclorul britanic, se spune despre cîinele negru că prevesteşte moartea. Nigel Lea, din Chase, povesteşte despre o apariţie ciudată la începutul anilor ’80. În timp ce conducea, a văzut un glob de lumină prăbuşindu-se pe Pămînt. A încetinit, pentru a arunca o privire mai de aproape, şi a observat cel mai mare cîine pe care l-a văzut vreodată. În decurs de o lună, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Lea a murit, într-un teribil accident industrial, despre care acesta a crezut că a avut legătură cu apariţia cîinelui. În ianuarie 1985, a mai existat un raport despre cîinele-demon, care vînează stînd la pîndă. Între aceste creaturi şi apariţiile OZN există o strînsă legătură. Împreună sau separat, aceste fenomene vor mai fi văzute.

(va urma)

TIMOTHY G. BECKLEY, SEAN CASTEEL, CECIL MICHAEL

COMENTARII DE LA CITITORI