Falsitatea Horoscopului şi a Zodiacului (3)

in Alte știri

 

 

Tălmăcirea viselor (oniromanţia) este, după necromanţie, cea mai veche manieră de ghicit. Antiphon (479-411), Democrit (460-370), Dioscoride (Secolul I î.Chr.) au compus tratate de oniromanţie. În Secolele XII-XIII, aceasta ajunge să fie considerată ştiinţă.

Stările onirice reprezintă forme periferice ale activităţii de reflecţie a creierului, ele fiind condiţionate de trăirile majore ale fiinţei, însă fără a se supune acestora. Din punct de vedere fiziologic, visele îndeplinesc o funcţie de echilibrare cerebrală, de descărcare informaţională, fenomen urmărit şi înregistrat clinic. Un orb din naştere nu are vise vizuale, ci numai vise auditive şi tactile; un surdo-mut, la rîndul lui, nu aude, ci vede. În timpul somnului există o atmosferă propice inducerii iluziilor, şi chiar a halucinaţiilor, la care contribuie şi intensitatea strălucirii undelor. „Visul este o mişcare a minţii noastre în timpul somnului, spune Sfîntul Ioan Scăraru, iar vedeniile sînt arătări care sînt primite aievea de către ochiul minţii”, fie în stare de funcţionare normală a organismului, fie în somn deplin sau pe jumătate, fie în stare de uimire. Nălucirile sînt amăgiri ale ochilor atunci cînd mintea doarme, sau vederea unui lucru care nu există. Descoperirea arată omului lucruri mai adînci decît cele ce se văd, iar străvederea este o descoperire a ceea ce se vede departe, sau cunoaşterea unor taine ascunse ale inimii altuia. Sînt vise care ajung în mintea oamenilor, însă ele nu vin nici de la Dumnezeu, nici de la diavol, ci se nasc din reaua înşelare a sufletului şi din neînfrîngerea de la mîncare şi băutură. Mişcările trupului şi nălucirile minţii sînt date de aşezarea cea dinlăuntru a omului şi de grija pentru deşertăciuni. Dacă cineva îşi are sufletul iubitor de materie şi de dulceţi, mintea lui năuceşte cîştiguri de lucruri şi împleticiri pătimaşe; dacă este lacom şi iubitor de argint, el vede numai aur, pe care încearcă să îl înmulţească; dacă este stăpînit de pizmă, atunci va fi urmărit de fiare şi de tîrîtoare; dacă este îngîmfat şi ahtiat după mărire deşartă, el năzuieşte bunei aşezări a norocului şi socoate ca adevărate scaunele înalte de stăpînire şi cele ce încă nu sînt, simţindu-se mîndru că se vede purtat prin văzduh şi că toţi tremură în faţa puterii lui.

„Cel ce crede în visuri – spune Sfîntul Ioan Scăraru – este asemenea omului care aleargă după umbra sa şi se sileşte să o prindă”.

Visele şi descoperirile cele dumnezeieşti se deosebesc de cele diavoleşti prin înălţimea învăţaturilor descoperite, prin curăţenia lor divină şi puterea lor de a-i schimba în bine pe oameni.

(va urma)

NICOLAE TROFIN

COMENTARII DE LA CITITORI