Falsitatea Horoscopului şi a Zodiacului (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cel care are vreun vis sau vreo vedenie cerească sau înşelătoare nu o poate pricepe cu uşurinţă dacă nu va avea de la Dumnezeu darul desluşirii şi al deosebirii duhurilor şi, mai cu seamă, de nu va întreba pe cel care are un asemenea dar de la Dumnezeu, iar nu prin căutarea cărţilor despre tălmăcirea viselor, care oricît am cerceta nu seamănă o tălmăcire cu alta. Despre visele cele înşelătoare, Sfînta Scriptură spune că sînt în legătură cu prorocii mincinoşi, de aceea nici nu se poate vorbi de vise înşelătoare, fără a vorbi de proroci mincinoşi şi viclenii proroci, care le-au plăsmuit. Aceşti proroci sînt fiii diavolului (F.A. 13;10). Ei au îndrăznit, şi o mai fac şi astăzi, prin viclenii şi nebunii, să vorbească în numele Domnului despre vedeniile cele mincinoase şi născociri viclene ale inimii lor (Iez.18/ Ier. 23;31/ Plîngerile lui Ier. 2; 14/Iez. 13;34 Iez 13;18 Is. Sirah 34; 1-7).

Astăzi, mai mult ca oricînd, s-au ivit tot felul de eresuri şi proroci mincinoşi care se silesc să ducă în rătăcire pe cei binecredincioşi şi să-i scoată de sub ascultarea ierarhiei canonice a Bisericii celei drept măritoare a lui Isus Christos. Trebuie ştiut că, odată cu venirea Mîntuitorului Isus Christos, profeţiile adevărate au încetat, deoarece Apocalipsa, încheind lista canonică a Sfintei Scripturi, este ultima carte care mai cuprinde descoperiri. Sfinţii părinţi fugeau întotdeauna de vise şi descoperiri, ceea ce nu-i cazul la domnii parapsihologi de astăzi, care se scaldă în vise şi descoperiri, chiar mesaje spiritiste, ale unor mediumuri, care le atribuie extratereştrilor, chiar divinului, care nu-i altceva decît Dumnezeul veacului acestuia, diavolul, tatăl minciunii, care este ucigaş de oameni. Acesta este sursa viselor şi nedumeririlor parapsihologilor.

Literatura care combate oniromanţia este vastă, ea aducînd argumente temeinice privitoare la iluzia posibilităţii ghicirii în vise a viitorului.

Visele erau tălmăcite, iniţial, de ghicitori în stele, adesea chiar de monarhi, dar existau şi ghicitori la îndemîna oricui. Începînd cu Secolul al XVIII-lea, oniromanţia devine o ocupaţie efectiv vulgară. Tălmăcitorul trebuia să cunoască o serie de reguli absolut bizare, necesare interpretării viselor. Semnificaţiile scenelor visate se schimbau în funcţie de ora la care apăreau ele.

Magicianul Cagliostro a stabilit, în 1753, noi reguli de interpretare a viselor, bazate pe evoluţia lunii. Astfel, fiecare zi avea semnificaţia ei.

În arsenalul ghicitorilor în vise au apărut, după Secolul al XVIII-lea, o serie de semnificaţii particulare ale literelor visate, cerinţă ivită ca urmare a creşterii numărului ştiutorilor de carte, tot astfel cum, în Secolul al XIX-lea, va fi interpretat un tabel de tălmăcire a cifrelor, drept urmare a proliferării loteriilor. Studiul comparativ al textelor care redau aceste tablouri de-a lungul deceniilor evidenţiază succesive modificări ale diferitelor sensuri, nu lipsite de semnificaţii, privind „logica“ ghicitorilor de vise. Spre exemplu, litera „L“ avea, înainte de perioada napoleoniană, valoarea de glorie şi de onoare, sugestie venită de la numele Louis, purtat de numeroşi monarhi ai Franţei. După încoronarea ca împărat lui Napoleon, sensul literei „L“ va fi transferat literei „N“. Litera „T“ avea sensul de mari onoruri, litera „M“ cu semnificaţia de doliu (mort).

Prorocii mincinoşi, din setea de cîştig, din mîndrie sau afirmare, au rupt legătura (dacă a fost vreodată) cu Biserica şi cu Dumnezeu, punîndu-se în slujba diavolului ai cărui slujitori şi robi s-au făcut.

(va urma)

NICOLAE TROFIN

COMENTARII DE LA CITITORI