FEERIE DE VARĂ

in Poeme

E-o vară pe pămînt atît de verde
de parcă stăm pe-un fund de lac frumos
sticlarii suflă-n ţevi măiestre cerul
ca pe-un pahar de dar cu gura-n jos
vestind cu buze mari de bucurie
ceremonia firii s-a stîrnit
prin lujeri lungi de grîu revarsă glia
un zăcămînt de maci fără sfirşit

E pace, iată, spicele se-ndoaie
sub bobul christoforic plin de dor
lumina după ploaie-şi descompune
bogatul spectru doar în trei culori
iar viersul dulce şi tocmit al mierlei
detună-n turle de biserici vechi
doar colo-n jos şi mai din jos, sub ierburi
prin rădăcini oşteni şi cai, perechi

În munţi se-aşază vîlvele de pază
pe băi de aur, îngerul cel bun
din visele copiilor alungă
aspide, vasiliscuri, căpcăuni
iar cînd, tîrziu, văzduhul şi pămîntul
au fost închis spre somn toţi ochii lor
poetul, lacom, bea din seva zilei
cîntînd acest pămînt nepieritor.

CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie preluată din volumul „Carte românească de învăţătură“)

COMENTARII DE LA CITITORI