Femeia cu barbã

in Lecturi la lumina ceaiului

Motto: „Substantivul coleg este de genul neutru” (ex-ministrul Funeriu, Futeriu, sau aşa ceva).

– Eee (mîngîindu-şi barba), dragii moşului… Mã cunoaşteţi, nu? Sînt Conchita Wurst, de la Eurovision. Cum?… Dacã spuneam dragii babei, o potriveam mai bine? Potriviţi-o voi, dar sã ştiţi cã-i tot aia. De cînd cu Elton John, moş sau babã, nu mai conteazã! Dacã nu mã credeţi, întrebaţi-o şi pe Remus Cernea. Cã şi el are barbã. Aşadar, luaţi-o care cum vreţi… Dar luaţi-o cu toleranţã, fiindcã, mai nou, aşa ne pun problema eltonjohnii din Consiliul Europei. Deşi ei ne-o pun fãrã toleranţã! Bat cu pumnu-n masã, şi gata! Apropo: ideea asta or fi luat-o de la casele de toleranţã?!… Mã rog, important e cã au luat-o! Şi cã ãia le-au dat-o gratis. Cã puteau sã emitã pretenţii la dreptul de autor, la siglã, la… Adicã numai urmaşii Ancãi Petrescu sã aibã pretenţii, cît casa, la Casa Poporului?! Sau numai actoraşul Dudã sã cearã desfiinţarea teatrului de varã din Herãstrãu?! Dacã nu mã credeţi, întrebaţi-l pe Gigi Becali! Cã şi el… Pãi, Kone de la Voluntari nu i-a tras-o de douã ori? Şi nu oricum, nu oriunde, ci dupã modelul Cicciolina: i-a tras-o în direct şi la ore de vîrf, pe stadion!! S-a convins pe pielea lui cã, într-adevãr, negrii sînt foarte dotaţi; pentru postul de vîrf de atac. I-a mai tras-o odatã şi Golubovici, de la Iaşi. Cum?… Nu, sã nu mã înţelegeţi greşit, Doamne Fereşte! Mã refeream la faptul cã şi Gigi are mari probleme cu sigla Steaua.

Cine a apucat sã înveţe niţicã istorie… Cine a apucat, cã de acum înainte, cu noua programã şcolarã, Dumnezeu cu mila! Deci, cine a mai citit cîte ceva, cunoaşte cã diferenţa dintre cromozomul X şi Y, altfel spus dintre moş şi babã, nu mai are importanţã încã din Antichitate. Dacã nu mã credeţi, întrebaţi-o şi pe Alexandru Machedon. Cã şi el… Iar la noi, în basmele lui Ispirescu, care, nu-i aşa?, sînt inspirate din înţelepciunea milenarã a poporului… În basmele acelea, dacã ţineţi minte, baba avea o gãinã şi moşul un cocoş. Dar ce cocoş! Unul de milioane, doamnelor şi domnilor, n-are importanţã care ce mai sînteţi de fapt şi de drept. Ba, chiar un Cocoş de miliarde, pintenatul Bãtrînului fãcînd ouã de aur. Drept care, partea lui la un singur ouat ajungea la 10 milioane! Şi, ţineţi cont, erau zile în care se oua legat, de 3-4 ori la rînd! Ãsta bãrbat!!

Întrucît cocoşul moşului se oua în neştire, gãina babei n-avea rost sã mai facã şi ea ouã. Intraserã în acţiune şi dimorfismul sexual şi diviziunea muncii: el se oua, iar ea, gãinã deşteaptã, se reprofilase din mers, fãcînd împrumuturi peste împrumuturi la bancã. V-aţi prins la schemã? Cum naiba nu v-aţi prins, cã-i mai simplã decît schemele fazanului Ogicã la 6/49: oferea astfel cea mai bunã justificare pentru faptul cã nu trecea luna şi-şi mai cumpãra o proprietate-douã… 99!

Pe cale de consecinţã, cum ar zice avocatul poporului… Dar nu, nu avocatul poporului! Cã ãsta nu se bagã-n ciorbea altuia. Cum ar zice, cu subiect, predicat şi ceas Rolex oricare jurist, din cei 99.000 care au terminat în ultimii ani facultatea, mai rãmînînd sã-şi dea şi Bacalaureatul…  Pe cale de consecinţã, deci, întrucît gãina nu mai fãcea ouã, nici cocoşul nu mai avea treabã cu cãlcatul gãinii. În poiatã, dormeau separat de foarte multã vreme. Mai exact, dormea numai cocoşul, gãina nepunînd geoanã pe geoanã de grija ratelor la bãnci. Dar, desigur, problema asta nu vã intereseazã pe dumneavoastrã. Cum nu i-a interesat prea mult nici pe domnii/doamnele, nu conteazã, de la DNA. Sau pe cei de la ANAF, unde circula zvonul cã, dupã orele de serviciu, unii, avînd cîndva funcţii mari -cã, vorba aia, funcţia creazã orgasmul!- îşi puneau peruci şi rochii mulate pe trupuleţ… Dacã i-ar fi interesat, de mult încãlecam pe-o şa, şi vã spuneam povestea aşa: cocoşul şi gãina au rãmas împreunã, pînã la adînci bãtrîneţi, în… pîrnaie. Dumneavoastrã, însã, reţineţi doar dovada cã, iatã, nici la orãtãnii, darãmite la oameni, nu mai conteazã prea mult sexul!

Pãi, dacã faţã de noi nu arãtaţi toleranţã, ce veţi face cu ãştiãlalţii?! Cã existã pe lume un bogat sortiment de… Fiecare cu gaşca lui – pedofili, zoofili, masochişti, sadici… Nu mai vorbesc despre cei sub acoperire. Care se dau mari gagicari, tot în rect şi la ore de vîrf… Pardon, în direct! De fapt, ei doar autobotezatu-s-au gagicari. Parol, nu înţeleg de ce se tot ascund, şi n-au bãrbãţia… Mã rog, n-au curajul sã se deconspire şi ei, în direct şi la ore de vîrf, dupã modelul Turcescu? Ãsta bãrbat!!

Apropo: ştiţi cum decurge dialogul dintre un masochist şi un sadic? Nu ştiţi? Vã spun eu: masochistul urlã, Fã-mi plãcerea, bate-mã, smulge-mi pãrul, unghiile! La care, sadicul, rînjind: Ne-ne-ne, ai vrea tu!… Poate vã intereseazã şi ce discutã între ei doi pedofili înrãiţi: Poţi sã-mi schimbi una de 50, pe 5 de 10? Ãştia de la urmã joacã, deci, la pitici. Dar avem şi specializaţii pe categoria juniori/junioare. Cu minori/minore. Cum ar fi Gregorian Bivolaru, colegul întru copilãrie, la Tãrtãşeşti, al lui Adrian Nãstase. Cu care, cicã, dupã ce se hîrjoneau, ca bãieţii, pe tãpşan, mergeau în lan unde frigeau cucuruzul şi jucau „lapte gros”. Ce timpuri, ce timpuri!…

Cunosc şi un caz cu un zoofil. Care se iubea la nebunie cu o curcã. Care curcã leşinã la un moment dat, taman cînd se simţeau ei doi mai bine! Disperat, omul… Mã rog, zoofilul, se duce la veterinar: Doctore, nu conteazã cît mã costã, dar salveazã-mi iubita! Fãrã ea, viaţa mea nu mai are nici un sex… ããã, sens! Doctorul cere amãnunte suplimentare. Omul, mã rog, zoofilul, explicã: Curvuli… curculiţa mea are un tabiet: înainte de fiecare contact, trage o duşcã de benzinã. Dupã care, ce sã-ţi mai povestesc?, amor nebun, plãceri cu carul! La fel a fãcut şi azi, dar, la un moment dat, a-nţepenit! Am stropit-o eu cu apã rece, i-am fãcut respiraţie gurã la cioc… Mai bine zis, la plisc, ca sã nu se înţeleagã greşit. Cã noi nu practicãm perversiuni… Degeaba orice procedeu, cã a rãmas ţeapãnã. Ce-o avea, sãrmana?

Doctorul smulge o panã din fundul curcii, o priveşte în zare, dupã care linişteşte amantul disperat: Nu-i nimic grav, a rãmas în… panã de benzinã. Dar, dacã doriţi, pot sã o trec pe GPL.

Aşadar, prin comparaţie cu ãştiãlalţii, noi sîntem parfum! (Fredonînd): Eşti o floare, eşti un crin, eşti parfumul cel mai fin… Plus cã sîntem nu doar un crin, ci şi un adevãrat paradox biologic: deşi nu ne putem înmulţi… Pe persoanã fizicã, vorbesc. Deci, deşi nu ne putem înmulţi, de la an la an sîntem tot mai mulţi! Pe bune, am devenit o forţã! Ca dovadã, la ultimul nostru miting, cînd alte forţe, cele de ordine, au încercat sã ne disperseze, cît erau ele de antrenate, de pacheţele-pacheţele, dar n-au reuşit! Noi am rãmas strîns lipiţi unu-ntr-altul. Iar, cînd s-au întors la cazarmã, forţele de ordine au constatat cã le dispãruserã 69 de pulane…

Aşa stînd lucrurile, intenţionez sã pun bazele unui nou partid: CURARISIREA NAŢIONALÃ. Fiindcã societatea noastrã, aşa cum se prezintã în clipa de faţã, are mare nevoie de însãnãtoşire… La siglã o sã mai reflectez. Ar da bine un curmal, pe fundul… pe fondul unui curcubeu. Dacã mã gîndesc cîţi doritori vor da nãvalã de pe la alte partide, nu ştiu unde vom putea gãzdui Congresul partidului nostru?! Poate pe Arena Naţionalã! Cu condiţia sã o redeschidã bulangiii ãştia…

Bineînţeles, eu voi fi preşedinte. Ziceţi şi dumneavoastrã dacã nu îndeplinesc calitatea de bazã? (Mîngîindu-se lasciv pe fund): Pãi, nu vedeţi cã acum totul e pe bazã de parandãrãt? Mi-am prezentat în faţa electoratului şi un detaliat curriculum. Toţi au fost de acord cã eu sînt omul indicat. Au scandat minute în şir Ecce homo-PCN, Ecce homo-PCN! Pe frati-miu l-am propus secretar general, dar cîţiva cîrcotaşi s-au aşezat de-a curmezişul. Au sãrit ca arşi: Cum sã-l pui pe frati-tu secretar general, cînd ãsta aleargã dupã fuste?! Le-am curmat, scurt, obiecţiunile. Explicîndu-le cã lui frati-miu nu i se întîmplã asta în mod curent. I s-a întîmplat o singurã datã-n viaţã sã alerge dupã fuste: cînd a fost într-o excursie în Scoţia.

Mi-am pregãtit şi un program corespunzãtor, incomparabil mai performant decît al tehnocraţilor. Şi, concret, iatã ce voi face pentru electoratul meu (cîntînd pe melodia Jaga-Jaga):

Strofa I:   Punîndu-mi în valoare toatã expertiza,/În maxim 4 zile voi desfiinţa acciza!/Din 300 de taxe, las cel mult 2-3,/Şi le plãteşti doar dacã vrei!/Transportul va fi moca şi, rezolvînd necazul,/Voi ieftini curentul, cartofii noi şi gazul./Iar dacã inundaţii din cînd în cînd vã-ncearcã,/Veţi fi plimbaţi ca Ponta-n barcã!

Refren:   Vã jur, nu-i vis,/Chiar azi începem treaba!/De nu fac ce-am promis,/Sã-mi sarã mie barba!/Va curge-un rîu de miere de mã veţi vota!/Şi uite-aşa o barb-avea…/Ani grei vor sta la zdup/Corupţii, cei cu şpaga,/Ai lor!! Pe voi vã pup,/Cã nu sînt… Jaga-Jaga!/Vor merge cîinii cu covrigi în coadã de mã veţi vota!/Şi uite-aşa o barb-avea…

Strofa a II-a: În loc de apã chioarã, tot omul va bea Cola,/Iar la servici veţi merge doar cu telegondola,/Servici? Doar 4 ore! Parol, trai pe vãtrai!/Iar la 5 luni de muncã, o lunã în Dubai!/Salarii? Nesimţite! De pensii nu mai spun,/Plus, la 5 ani de muncã – liber la dat un tun:/Un asfalt, o bordurã, un stadion în pantã,/Pe care şi ai noştri s-o bage naibii-n poartã!

Strofa a III-a: Locuri de muncã, frate? Rezolv inteligent:/Un sfert dintre votanţi îi bag în Parlament!/Nu c-ar trudi pe-acolo, ar fi imens deranjul,/Dar am majoritate, şi-am lichidat şomajul!/Ca sãrbãtori legale? Sînt puţintele. Deci,/Fac pe de trei, române, sã ai timp sã petreci!/Dar apãrã cu dinţii ce încã nu ne-au luat:/Manelele lui Guţã şi micii cu bicarbonat!

 

SORIN SATMARI

(Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastrã!“)

COMENTARII DE LA CITITORI