Femeile din viaţa lui Titu Maiorescu (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

– În amintirea criticului şi istoricului literar Constantin Popescu-Cadem (1928-2014), autorul lucrării ,,Maiorescu în faţa instanţei documentelor”, apărută în anul 2004 la Editura ,,Biblioteca Bucureştilor”, care a stat la baza elaborării acestui articol –

Cleopatra Poenaru-Lecca

În cercul doamnelor de la ,,Junimea” bucureşteană, care alcătuiau ,,Haremul lui Maiorescu”, Cleopatra Poenaru-Lecca (1837-1900) se remarca printr-o continuă prezenţă şi prin nota aparte a prestanţei ei fizice şi intelectuale. Aşa cum se vede şi în portretul, expus la Muzeul de Artă din Ploieşti, pe care i l-a făcut tatăl ei, pictorul Constantin Lecca, fata de 19 ani era o frumuseţe. Mai în vîrstă cu 3 ani decît Maiorescu, cei doi fuseseră botezaţi în Biserica Madona Dudu, din Craiova, şi îşi petrecuseră copilăria împreună. Cu siguranţă că Maiorescu, atît de sensibil la farmecele feminine, va fi fost cucerit de frumuseţea ei deosebită. De aceea, Emilia îi făcea scene de gelozie, iar pe Cleopatra o trata cu răceală. Şi, pe bună dreptate, frumoasa noastră a tot sperat că o va cere în căsătorie. Însă Maiorescu, adoratorul adorat, de fiecare dată, a preferat alte soţii, cu mult sub frumuseţea, inteligenţa şi distincţia Cleopatrei. Mai tîrziu, cînd divorţase de ofiţerul Grigore Poenaru, iar Titu se despărţise de Clara, speranţele unei căsătorii înmuguriseră iarăşi în sufletul Cleopatrei. Dar nici vechea lor prietenie şi nici vecinătatea lor bucureşteană (ea – pe Str. Cometei nr. 16, cea cu ,,Plopii fără soţ”, iar el – pe Str. Mercur nr. 1) iarăşi nu i-au fost de vreun folos, pentru că, în 1887, pontiful ,,Junimii” se va recăsători cu Ana Rosetti, o mediocră pe toate planurile. Dar surpriza avea să vină dinspre Eminescu. Înamorat, peste poate, de Cleopatra, dar şi fără nici o speranţă (căci îi despărţeau 13 ani), marele poet îi va dărui eternitatea în poeziile ,,Pe lîngă plopii fără soţ” şi ,,Scrisoarea a V-a”, unde nu-i grafiază numele, dar lasă doar indicii topografice şi de supranume (Dalila): ,,E frumoasă, se-nţelege… ca copiii are haz,/ Şi cînd rîde face încă şi gropiţe în obraz/ Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri/ Şi la degetele mîinii şi la orice-ncheieturi/ Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită,/ Încît ai ce strînge-n braţe – numai bună de iubită!”.

Ana Rosetti

Cine priveşte chipul Anei Rosetti (1854-1914), din fotografiile rămase, se poate întreba, şi pe bună dreptate: ce a văzut Maiorescu la această femeie atît de ştearsă? Şi urîtă, şi fată bătrînă, şi fără vreo zestre impresionantă, nici inteligentă şi nici cu vreo cultură vastă. Ana Rosetti nu se putea compara cu Mite Kremnitz şi nici cu Cleopatra. Cu toate astea, ea a contribuit hotărîtor la divorţul Clarei de Maiorescu. Şi Călinescu, şi Lovinescu, în monografiile lor, se miră de această alegere.

În cei 27 de ani de căsnicie, Ana a fost, pentru soţul ei, o secretară devotată: i-a redactat scrisorile, i-a bătut la maşină discursurile şi mare parte din operă, i-a tradus scrierile, i-a pus ordine în hîrtii, i-a ţinut socotelile, i-a aranjat vizitele etc. Chiar şi pe patul de moarte, la Heidelberg, cînd femeia se lupta cu cancerul, Maiorescu n-a cruţat-o, dictîndu-i ultimele pagini din lucrarea ,,Discursuri parlamentare”. A doua zi după nunta lor, conform uzanţelor vremii, cei 2 însurăţei şi-au înştiinţat cunoscuţii, din ţară şi din străinătate, despre unirea lor. Peste 500 de cărţi poştale au plecat în toate părţile: ,,Monsieur Titu Maiorescu a l’honneur de vous faire part de son mariage avec Mademoiselle Anna R. Rosetti. La bénédiction nuptiale a été donnée ŕ l’Eglise Episcopale de Curtea de Argeş, le 6 septembre 1887…”. Curios, dar de pe listă au fost omise două ilustre personalităţi: Eminescu (abia întors de la Halle, unde făcuse o cură balneară şi era într-o formă excelentă) şi Caragiale (nelipsit de la şedinţele ,,Junimii”). Căsătoria Anei cu Titu nu a fost deloc fericită, pentru nici unul dintre ei. Ana era de o gelozie maladivă, sîcîitoare, isteroidă. Era geloasă şi pe trecutul, şi pe prezentul amoros al soţului. Era dominatoare, voia să ştie tot, îi controla vizitele şi corespondenţa şi i-a interzis să fumeze în dormitor. N-au avut copii. De aceea, moartea ei, în 1914, i-a adus liniştea mult-dorită lui Maiorescu.

Olga Neumann

Olga Neumann (1880-?) a fost ultima femeie din viaţa lui Maiorescu. Poliglotă, dactilografă, secretară deosebit de pricepută şi damă de societate, această evreică de lîngă Focşani a fost o parteneră indispensabilă pentru marele critic, profesor şi om politic, în ultimii săi ani. Maiorescu a murit la 1 iulie 1917, în locuinţa lui, de pe Str. Lahovari nr.7, şi i-a lăsat prin testament 20.000 de lei, o sumă uriaşă la vremea aceea, şi casa respectivă. A murit în braţele ei. Olga Neumann l-a iubit cu sinceritate, l-a admirat şi i-a făcut curte, ba chiar l-a cerut şi de bărbat, dar el, ţinînd cont că era mai în vîrstă cu 40 de ani, a refuzat-o. Atunci, de ce oare această femeie inteligentă şi instruită nu s-a învrednicit să lase posterităţii amintirile ei despre Maiorescu? Şi de ce n-au îndemnat-o să scrie nici cei apropiaţi, din familiile Delavrancea, Gherea, Caragiale şi nici junimiştii?

După moartea lui Maiorescu, urma ei s-a pierdut, şi nu se mai ştie nimic despre ea, nici unde s-a dus şi nici cînd a murit. N-a mai apărut în nici un document sau crîmpei de amintire a cuiva.

Rezumat

  1. Maria Maiorescu, mama lui Titu. A trăit 45 de ani şi este îngropată la Cimitirul Bellu.
  2. Emilia Humpel, sora. A trăit 80 de ani şi este îngropată la Viena.
  3. Livia Maiorescu-Dymsza, fiica. A trăit 83 de ani şi este îngropată la Bellu.
  4. Clara Kremnitz-Maiorescu, prima soţie. A trăit 51 de ani şi este înmormîntată la Berlin.
  5. Mite Kremnitz, amanta. A trăit 64 de ani şi este înhumată la Berlin.
  6. Cleopatra Poenaru-Lecca, altă amantă. A murit la 63 de ani şi este îngropată tot la Bellu, aproape de Maiorescu şi Eminescu
  7. Ana Rosetti-Maiorescu, a doua soţie. A murit la 60 de ani şi este îngropată la Heidelberg, unde se dusese să se trateze.
  8. Olga Neumann, ultima iubită. Nu se mai ştie nimic despre viaţa şi dispariţia ei.

Sfîrşit

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI