Fenomenalul Sîrbu

in Lecturi la lumina ceaiului

Unul dintre personajele care a (sic!) păcălit România mai bine de două decenii, îngrijindu-se exclusiv de cariera sa, este Marian Sîrbu. Exemplul acestuia merită predat într-un manual. Înainte de 1990, Marian Sîrbu a fost fotbalist, fiind înregistrat cu cartea de muncă la o fabrică de prelucrare a lemnului, din judeţul Argeş. Imediat după revoluţie, a amuşinat prin mişcarea sindicală – foarte căutată, în acea perioadă, cu ajutoare din străinătate – şi a pus bazele unei federaţii sindicale, pentru ca, apoi, să fie printre fondatorii CNSLR, organizaţie care, mai tîrziu, se va uni cu mişcarea sindicală CSI „Frăţia“, a lui Miron Mitrea. Cei doi au înfiinţat împreună un partid, care, în cîţiva ani, a fost înghiţit de PDSR. A venit şi răsplata fuziunii: în 1994, fostul fotbalist Sîrbu a fost numit secretar de Stat în Ministerul Muncii! Doi ani mai tîrziu, a candidat pentru un fotoliu de deputat, de atunci reuşind ca, la fiecare rundă de alegeri, să-şi rezerve un loc în Parlamentul României.

În perioada 2000-2003, a fost ridicat la rangul de ministru al Muncii, iar, din 2003 pînă în 2004, a fost ministru delegat pentru relaţia cu partenerii sociali. Între timp, a reuşit să-şi desăvîrşească şi studiile, făcînd chiar şi un doctorat (!), la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“, condusă de soţia unui parlamentar PSD, Cristian Dumitrescu, şi cunoscut fief „academic“ al liderilor PSD.

Prin acelaşi tip de manevre, Sîrbu avea să-şi obţină un post de ministru al Muncii şi în Guvernul Emil Boc, ca urmare a trădării PSD şi formării UNPR, grupuscul pe care l-a condus în cadrul unui „triumvirat“, din care mai făceau parte Gabriel Oprea şi Cristian Diaconescu. După care a rămas în sertare cu funcţii tot mai înalte, apogeul fiind atins prin şefia unei fantasmagorice comisii de aşa-zisă supraveghere a pensiilor private, unde a primit, ani în şir, o leafă de cca. 10-12.000 de euro pe lună. Suspectat, la un moment dat, de tot felul de incompatibilităţi, Sîrbu ar fi simulat un divorţ strategic, soţia sa fiind o inamovibilă, profitabilă şi discretă şefă a unităţilor de turism din reţeaua sindicală.

La înfiinţarea ASF, Sîrbu a primit funcţia de prim-vicepreşedinte al acestei instituţii, conducerea comisiei de supraveghere a pensiilor fiind preluată de fostul său partener de tandem în carieră, Ion Giurăscu. Numai că, în urma unei sesizări a CCR, Sîrbu a fost declarat incompatibil profesional cu această funcţie, dar un comunicat al conducerii ASF s-a grăbit să anunţe că fostul lider al UNPR va fi menţinut în „sistem“, ca şi consilier pentru relaţia cu Parlamentul!

Pentru ca, la numai 2 zile, să apară anunţul că Guvernul l-a numit pe Marian Sîrbu în funcţia de consul general, sef al Consulatului General al României la Dubai, Emiratele Arabe Unite!

(Text reprodus din ziarul „Azi“)

COMENTARII DE LA CITITORI