Fenomene bizare, prevestitoare de tragedii (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Secolele luminilor (2)

Reproducem textul în facsimil din Jurnalul Regatului Italiei, din 1811, în care se vorbeşte despre un corp luminos ce a aterizat în Franţa, după care şi-a reluat zborul:

,,JURNALUL

Departamentului ARNO

Florenţa, joi, 16 mai 1811

Bar-sur-Ornain, 7 mai

În ziua de 23 a lunii trecute, cam pe la orele 4 ale după-amiezii, s-a auzit în Montmedi un zgomot care aducea cu un tunet. Aproape în aceeaşi clipă s-a văzut pe cer, la cîteva leghe depărtare de acest oraş, în apropierea satelor Pain şi Isset, o coloană de culoare închisă, avînd un diametru de circa 40 de metri, care a coborît pe Pămînt, răspîndind un miros de pucioasă, simţit la o distanţă de un sfert de leghe. Coloana aceea părea a susţine un corp luminos destul de mare, ce atingea norul aflat deasupra. Apoi, acest meteor de foc a prins a se lungi într-o coadă ca de şarpe, care se mişca în toate părţile. În intervalul a 3 sferturi de oră, în care a putut fi observat acel fenomen, cerul în acea zonă a fost foarte senin, dar se auzea un zgomot destul de puternic, ca de pietre lovite, zgomot ce venea dinspre globul luminos mai sus-amintit. Apoi, meteorul acela s-a pus în mişcare, îndreptîndu-se spre Carignano. Se spune că, trecînd pe deasupra unei păduri, ar fi smuls din rădăcini copaci foarte mari, ar fi făcut să sece rîurile şi n-ar fi lăsat să cadă nici un strop de ploaie, sau de grindină, lucruri legate, întotdeauna, de asemenea fenomene”.

Fantomatica mijire a zorilor (1)

În ziua de 17 noiembrie 1882, în Marea Britanie s-a înregistrat apariţia unui OZN de forma unui trabuc, potrivit celor scrise în revista ştiinţifică ,,Review” de către episcopul John S. Michaud. „Mă aflam la intersecţia dintre Church Street cu College Street, chiar în faţa Băncii Howard, cu faţa spre Est, şi stăteam de vorbă cu fostul guvernator Woodbury şi cu domnul A.A. Bluell, cînd am fost zgîlţîiţi, dintr-o dată, de ceva ce părea a fi o explozie neobişnuită şi înfricoşătoare, care se producea, evident, undeva foarte aproape” – a relatat episcopul. „Ridicîndu-mi privirea şi uitîndu-mă spre Est, pe College Street, am văzut un obiect cu o formă lunguiaţă, aflat la vreo 300 de picioare (90 metri) de mine, suspendat în aer, la vreo 5 picioare (1,5 metri) deasupra vîrfului clădirilor. Dimensiunile acestui obiect erau de 6 picioare în lungime (1,8 metri) şi de 8 degete (20 cm) în diametru. Din învelişul, sau stratul exterior al obiectului, de culoare închisă, ieşeau nişte limbi de foc de culoarea aramei încinse. Deşi stătea pe loc, obiectul a început să se mişte încet, apoi a dispărut undeva înspre Sud, cam deasupra magazinului Bolan Brothers. În timp ce se mişca, stratul exterior al obiectului a părut că se crapă în cîteva locuri, iar din acele locuri au ţîşnit nişte flăcări de un roşu intens”. Episcopul şi-a închipuit că era vorba despre un fenomen ceresc. Acel fenomen a fost observat şi în diverse alte localităţi. Omul de ştiinţă E.W. Maunder, invitat de directorii publicaţiei ,,Observatory” să scrie un articol despre acest fenomen, cu ocazia apariţiei celui de-al 500-lea număr al revistei respective, a făcut o constatare remarcabilă despre fenomenul cu pricina, pe care l-a rebotezat „un vizitator ceresc neobişnuit”. În noaptea de 17 noiembrie 1882, Maunder se afla la Observatorul Regal din Greenwich, iar aurora se arăta a nu fi una ieşită din comun.

La un moment dat, pe la jumătatea timpului aurorei, şi-a făcut apariţia pe cer un disc mare, de culoare verde, care a avut o mişcare uniformă. Forma circulară a obiectului era, evident, efectul unui racursi. „Lucrul” acela a trecut pe deasupra Lunii, şi unii observatori l-au descris drept „în formă de trabuc”, „asemănător unei torpile”, „un fus”, sau „o suveică”. Ideea de racursi – efect de perspectivă – a fost enunţată de însuşi Maunder: „Dacă acest eveniment ar fi fost înregistrat cu o treime de secol mai tîrziu, fără îndoială că oamenii ar fi făcut aceeaşi comparaţie, şi anume că obiectul acela semăna izbitor cu un zeppelin”. Durata fenomenului a fost de aproximativ două minute. Se spune despre culoarea sa că ar fi fost aceeaşi cu a aurorelor boreale.

(va urma)

ALFREDO LISSONI

COMENTARII DE LA CITITORI