Fenomene care se petrec la graniţa cunoaşterii

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Ceea ce se întîmplă cu noi, cîteodată, şi formează obiectul următoarelor rînduri, nu ţine nici de miracole, nici de ştiinţă, întrucît, deocamdată, ştiinţa, cu legile ei din

fizică, dar şi din alte domenii, nu poate explica aceste fenomene decît foarte puţin, sau chiar deloc. Dacă nu avem de-a face cu miracole, iar ştiinţa nu ne poate ajuta prea mult, nu ne rămîne decît să acceptăm că tot ceea ce se petrece la graniţa cunoaşterii este de natură cosmică şi, cel puţin pentru moment, de nepătruns. Se poate concluziona, aşadar, că aceste fenomene se supun altor legi şi că, într-o bună zi, este posibil să fie explicate ştiinţific şi considerate situaţii obişnuite. Telepatia este unul dintre fenomenele „PSI“ cel mai des întîlnite. De cîte ori nu ne-am gîndit la o persoană pe care o ştiam departe, şi pe care să o întîlnim peste doar 5 minute! Telepatia înseamnă transmiterea gîndului între persoane aflate la mare, sau la mică distanţă unele de altele. Cercetătorii au stabilit următoarele situaţii posibile: transmiterea mesajelor se face prin intermediul imaginilor (nu prin cuvinte, ca la telefon); intensitatea transmisiei nu este influenţată de distanţă; prin mesajele telepatice se transmite informaţia, dar nu se ştie care este suportul acesteia şi nici mecanismul de emisie şi de receptare. Telekinezia este abilitatea de a controla, sau de a mişca obiectele cu ajutorul minţii, iar persoanele care au această capacitate poartă numele generic de ,,medium”. Cercetarea acestui fenomen a început în Secolul al XIX-lea. Radiestezia înseamnă sensibilitatea la radiaţii, sau capacitatea de a percepe radiaţiile. Această tehnică (sau artă) datează din Antichitate, cu ajutorul său fiind descoperite izvoare de apă, minereuri, comori, sau (mai rar) hoţi şi asasini. Dintotdeauna, fîntînarii au localizat izvoarele de apă folosind acest tip de radiaţii. Conform tradiţiei, patul trebuie aşezat în locul unde doarme cîinele, şi nu acolo unde doarme pisica, fiindcă aceasta se aşează pe un nod geopatogen. Probabil că în teoria cîmpurilor îşi găsesc explicaţia antagonismul dintre cîine şi pisică şi ataşamentul dintre cîine şi om. Psihometria – unii oameni au capacitatea ca, privind o fotografie, sau un obiect, să furnizeze informaţii despre posesorul acelui lucru. Se pare că fotografia, sau obiectul în cauză conţine radiaţii identice cu acelea emise de posesorul său, iar cel care percepe radiaţiile dispune de un cod de descifrare a informaţiilor existente. Psihokinezia reprezintă capacitatea de a influenţa direct mediul fizic şi biologic, printr-o concentrare puternică – îndoirea unor obiecte, precum linguri, ochelari, bare metalice ş.a.m.d. În prezent, aşa-zişii mentalişti speră să facă bani şi carieră din această abilitate. Magnetoterapia constă în cercetarea biocîmpurilor şi în transferul de energie de la o persoană la alta. Aceşti oameni, care descoperă o boală, şi chiar pot să o vindece, fără a atinge corpul, doar cu ajutorul forţelor magnetice, se numesc vindecători (sau, după caz, escroci, de care e plină lumea). În zilele noastre, cea mai cunoscută videcătoare este Djuna Davitaşvili, din Georgia. Orice s-ar spune, magnetismul medical este un fenomen care se va impune în viitor. Clarviziunea, sau percepţia în invizibil reprezintă capacitatea de „a vedea“ acolo unde nu avem acces cu privirea. Prin anii ’70, o doctoriţă clarvăzătoare din Londra şi-a deschis un cabinet, unde „trata bolile cauzate de vieţile anterioare“. În 1858, la Lourdes, în Franţa, unei tinere i

s-a arătat Fecioara Maria. Şi exemplele de acest fel pot continua. Alţi clarvăzători au capacitatea de a citi cărţi închise. Bilocaţia (dedublarea) înseamnă părăsirea temporară a trupului de către suflet. În acest fel, iniţiaţii nu se mai tem de moarte. În zilele noastre, referitor la acest fenomen, s-a impus un al treilea termen, ,,decorporarea”. Efectul „Kirlian“ constă în citirea aurei, clarvăzătorul putînd afla de ce boală suferi. Se spune că orice boală este cauzată de un dezechilibru energetic. Fenomenul „Inedia“ – unele persoane trăiesc, ani la rînd, fără apă şi fără mîncare. Cel mai cunoscut caz este acela al nemţoaicei Therese Neumann, care nu a mîncat nimic timp de 40 de ani, începînd din 1922 pînă în 1962 – cînd a murit -, şi nu a băut nimic timp de 36 de ani, începînd din 1926 pînă în 1962. În plus, nu dormea decît două ore pe noapte şi muncea încontinuu. Stigmate – există oameni care, ca simbol al sfinţeniei şi curăţeniei morale, au imprimate pe corp semne ale răstignirii lui Isus Christos – găuri de cuie, în picioare şi în mîini ş.a.m.d. Unul dintre aceştia a fost italianul Padre Pio, care a purtat aceste stigmate începînd de la vîrsta de 29 de ani pînă la moarte. Autocontrolul funcţiilor fiziologice – unii yoghini au reuşit, în urma unor îndelungi exerciţii, să-şi oprească bătăile inimii, sau circulaţia sîngelui. Aparate speciale au confirmat acest fenomen. Regresia în timp – o călătorie în vieţile anterioare, fie sub hipnoză, fie în stare de veghe. Subiectul îşi revede viaţa, ca într-un film. Cel mai cunoscut caz este acela al englezoaicei Jane Evans, născută în anul 1939, care a parcurs şi şi-a descris toate cele 6 vieţi: cînd era soţia unui preceptor din Anglia (în anul 286); evreică în York (în anul 1190); camerista lui Jacques Coeur (în anul 1451); croitoreasă la Londra, în vremea Reginei Anne (în anul 1702); călugăriţă în Maryland, SUA (în anul 1920). Femeia ştia tot ce i se întîmplase în cei aproape 2.000 de ani de „viaţă“. Premoniţia (precognoscibilitatea) este un fenomen opus regresiei în timp, constînd într-o avansare în timp. Subiectul află tot ce urmează să i se întîmple. Iată două premoniţii celebre: preşedintele Abraham Lincoln s-a visat mort; mai mulţi subiecţi au anticipat naufragiul ,,Titanicului” şi au refuzat îmbarcarea. Moartea clinică – sufletul părăseşte corpul şi, pentru cîteva momente, ajunge în Lumea de Apoi. În studiile publicate de Elisabeth Kübler-Ross şi Raymond Moody, mai mulţi subiecţi îşi descriu ,,călătoria” şi reîntoarcerea în această lume – cînd o persoană moare, sufletul său părăseşte trupul şi trece printr-un tunel întunecos, unde se aude o muzică stranie. La capătul tunelului se vede o lumină intensă, care emană fericire – e Lumea cealaltă. Acolo, omul îşi revede părinţii, prietenii şi rudele moarte. Uneori, sufletul revine în corp, iar cel care trăieşte o astfel de experienţă devine extrem de religios. (Fragmente din lucrarea „Mărturii despre nemurire“, semnată de Elena Iliescu).

Paul Suditu

COMENTARII DE LA CITITORI