Fenomene Paranormale în Criminalistică (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Experimente telepatice

După 1960, tehnicile de testare a capacităţilor telepatice s-au diversificat, cercetătorii folosind în experimente imagini sau chiar secvenţe filmate, sau fragmente muzicale. Un spectaculos experiment a avut loc în acea perioadă la centrul medical Maimonides, din New York, care reducea foarte mult posibilitatea apariţiei unor fraude, avînd în vedere că „receptorul“ era adormit atunci cînd i se transmitea o informaţie telepatică. Acesta era plasat într-o cameră izolată fonic şi monitorizat pe perioada somnului, pentru a se detecta momentul apariţiei stării de visare, moment indicat de schimbarea ritmului cardiac şi mişcările rapide ale ochilor (REM). „Transmiţătorul“, aflat într-o altă încăpere, se concentra asupra unei imagini selectate aleator, încercînd să-i transmită celuilalt conţinutul. La sfîrşitul perioadei REM, „receptorul“ era trezit şi pus să povestească visul avut. Datele adunate au arătat că, în unele cazuri, imaginea sugerată de „transmiţător“ era înglobată în vis, aceasta şi în funcţie de capacităţile telepatice ale subiecţilor implicaţi. Cele mai promiţătoare experimente ştiinţifice în domeniul telepatiei au avut loc la începutul anilor ’90, la Laboratorul de cercetări psihofizice din New Jersey. Testele, conduse de profesorul Chuck Honorton, implicau plasarea „receptorului“ într-o incintă perfect izolată, cu pereţi groşi, placaţi cu oţel.

Aşezat pe un fotoliu, subiectului i se acopereau ochii cu jumătăţi de mingi de ping-pong, asupra cărora se proiecta o lumină roşie, în timp ce pe urechi i se puneau căşti ce transmiteau un aşa-numit „zgomot alb“, obţinut din combinarea de sunete pe toate frecvenţele. Scopul utilizării acestor accesorii era acela de a priva creierul de stimuli vizuali sau auditivi, astfel încît să se sporească puterea de concentrare pentru receptarea semnalelor telepatice. Testele făcute în astfel de condiţii sînt cunoscute şi sub numele de „ganzfeld“, care înseamnă „cîmp total“.

„Transmiţătorul“ era izolat într-o incintă similară şi pus să se concentreze asupra unei imagini, statice sau dinamice. S-au folosit 8 echipe de cercetători, conduse de indivizi diferiţi. Şi dacă una dintre ele ar fi obţinut rezultate mult peste medie, ar fi fost evident că în echipa respectivă s-a strecurat o fraudă. De asemenea, s-au folosit 240 de subiecţi, aleşi din rîndul persoanelor normale, care nu se prezentau drept „paranormale“. Per ansamblu, subiecţii au reuşit să perceapă imaginea transmisă în 34 la sută din cazuri, un procent semnificativ mai mare decît rata de 25 %, calculată ca fiind posibilitatea de a ghici, pur şi simplu, conţinutul mesajului, relevă un articol apărut în revista „New Scientist“.

Telepaţii în slujba

Serviciilor Secrete (I)

* În vara anului 1968, la Moscova, a avut loc o „conferinţă internaţională despre percepţii extrasenzoriale“, la care au participat, pentru prima dată după cel de-al II-lea război mondial, şi specialişti în parapsihologie din SUA şi Anglia, din rîndul cărora au făcut o deosebită impresie Karl Nicolaev, Iuri Komenski şi David Edward Naumov. Mai mult chiar, cunoştinţele lor şi ale „colaboratorilor“ din ţările vecine (Bulgaria, Cehoslovacia şi Polonia), care prezentau lucruri fantastice în telepatie, clarviziune şi psihokinezie, adică mutare de obiecte prin concentrare psihică la maximum, au produs stupoare.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI