Fenomene Paranormale în Criminalistică (14)

in Lecturi la lumina ceaiului

Calul şi clarvăzătorul (2)

Aşa reuşea Vasile Popescu să „intre în legătură“ cu toţi apropiaţii şi să ştie, atunci cînd dorea, ce făceau aceştia în momentul respectiv. De aceea, a început să se izoleze, el, care era un individ expansiv, care căuta frecvent compania celorlalţi. Întrebat ce se întîmplă cu el, Vasile Popescu a răspuns: „Păi, de ce să vă mai caut la telefon sau să ne pierdem vremea pe la bere discutînd despre ce aţi mai făcut în ultima vreme? Eu ştiu totul despre voi“. Şi se apuca să istorisească prietenilor, cu lux de amănunte, ceea ce li se petrecuse în ultima vreme. Aceştia îl ascultau uluiţi şi nu le venea să creadă că cineva îşi poate aduce aminte atîtea amănunte despre ei, detalii pe care ei înşişi le uitaseră demult…

Despre puterile telepatice şi de clarvăzător ale lui Vasile Popescu s-a vorbit destul de mult la vremea aceea. Şi cum în vechiul regim acestea erau lucruri care nu trebuiau mediatizate, nu s-a făcut vîlvă în jurul acestui caz ieşit din comun. Abia după decembrie 1989, lumea a avut curajul să-l viziteze pe Vasile Popescu şi să-i ceară tot felul de chestii. Prima sau, în orice caz, printre primele a fost Lenuţa L., o femeie necăjită, cu 2 copii, al cărei bărbat lucra pe şantier. Se încurcase „cu o tehniciană de pe şantier de la el“, iar bărbatul nu mai dăduse pe acasă de cîteva luni bune. Cînd îl căutase, aflase că nu mai lucra acolo, fiindcă „fugise cu aia“. Femeia îl ruga pe Vasile Popescu să facă ceva, poate o vedea el unde e bărbatul ei şi să-i spună. Îi arătase şi o fotografie, ca să-l ajute să-l recunoască pe bărbatu-său. Vasile Popescu i-a zis să lase poza şi să vină peste 2 zile, că poate reuşeşte ceva.

Cînd a venit femeia, bărbatul i-a returnat fotografia şi i-a zis că soţul ei e pe undeva, prin Moldova, în localitatea Bicaz, dar să stea liniştită că „i-am transmis eu să vină acasă, că matale nu ai bani ca să dai pe trenuri şi nici timp ca să alergi după el“. Şi, ca un făcut, peste 4 zile, soţul Lenuţei L. a venit acasă, cu coada între picioare, i-a cerut iertare nevestei şi i-a promis că „nu mă mai duc niciodată cu curvele“… Vestea s-a răspîndit în tot Buzăul şi, a doua zi, la uşa lui Vasile Popescu au venit mai multe femei, care i s-au plîns că soţii lor le părăsiseră sau dispăruseră. I-au cerut să le ajute. Bărbatul nu le-a refuzat. Celor care nu aveau nici o fotografie a dispărutului, le-a cerut „măcar un obiect personal al lui“, ca să poată intra în legătură cu acesta.

Pe mulţi i-a adus Vasile Popescu acasă. Despre unii care dispăruseră, de luni sau ani, a aflat fie că muriseră, fie că erau prin alte ţări. Asupra acestora nu mai avea nici un fel de putere. Dacă cei cu care doreşte să „comunice“ sînt prea departe, nu-i poate vedea decît ca prin ceaţă şi abia auzindu-i.

Fotografia cu amprente

bioenergetice… (1)

Recent, Cristian Dobre, de 14 ani, elev, domiciliat în Braşov împreună cu familia, a dispărut, pe neaşteptate, de acasă. Mama şi bunica l-au căutat cu disperare. Nimeni n-a putut da relaţii despre locul unde se ascunde Cristian. Colegii de şcoală generală, prietenii din cartier, vecinii, neamurile, absolut nimeni nu ştia nimic despre soarta lui. Fusese omorît? Fugise din ţară? Îl sechestrase cineva? Mister total. Dispariţia lui fără urmă nu îngrijora numai familia. Dădea bătăi de cap inclusiv Poliţiei. Fotografiile lui fuseseră trimise la posturile de Poliţie. S-a informat că a dispărut – prin TV, radio şi presă. Nici un rezultat, parcă-l înghiţise pămîntul.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI