Fenomene Paranormale în Criminalistică (16)

in Alte știri

 

Copii cu calităţi paranormale

pe urmele hoţilor (2)

În satul Dacia (fost Ştena), comuna Jibert, jud. Braşov, sînt cunoscute numeroase cazuri în care relatările fetiţelor cu calităţi de medium au dus la prinderea hoţilor.

Astfel, Maria Bărbătei, căreia îi dispăruseră suluri de pînză şi diferite obiecte din casă, a reclamat mai întîi Miliţiei furtul. La mai mult de două luni după cercetările autorităţilor, care n-au dat nici un rezultat, femeia a apelat la ajutorul celor 7 copile pentru aflarea făptaşilor. „Mai demult, povesteşte femeia, toate fetiţele trebuiau să se numească Maria, acum, însă, cînd numele a devenit din ce în ce mai rar întîlnit, sînt acceptate să ia parte şi fetiţe purtînd alte nume. Toată treaba se întîmpla prin 1960 sau 1961, îmi dispăruseră din casă o mulţime de albituri şi haine, ale mele şi ale bărbatului. Nu eram foarte convinsă că voi da de urma hoţului sau hoţilor, dar trebuia să încerc, pentru că GAC-ul proaspăt înfiinţat ne adusese la sapă de lemn şi nu aveam bani să cumpărăm altele. Îmi amintesc că era vară şi o zi foarte călduroasă, chiar de dimineaţă. Am chemat 7 fetiţe purtînd numele de Maria la mine acasă şi am aranjat totul după cum ştiam din bătrîni. Nu toate fetiţele au rezistat, vreo două sau poate trei cerînd să fie scoase afară… cînd a sunat clopotul la sfîrşitul liturghiei, le-am scos afară pe cele care rămăseseră… două din ele mi-au spus că nu au văzut nimic în apa ciubărului, dar Maria Şerban mi-a descris cu amănunte ce văzuse şi mai ales cum arătau făptaşii. Unul dintre ei era, după descrierea făcută de fetiţă, înalt şi parcă trăgea uşor piciorul drept. Mariuţa Şerban mi-a povestit că a văzut, în apa ciubărului, cum au sărit gardul dinspre grădină şi cum au intrat în cameră. Mi-a mai spus că cel înalt era însoţit de unul mai scund şi mai slab, cu faţa de copil şi cu părul scurt, îmbrăcat cu o cămaşă închisă la culoare, în carouri, iar primul avea o cămaşă de culoare deschisă şi se freca mereu la ochi. Mi-a zis că afară era lumină, dar nu foarte puternică. Am înţeles că trebuie să fi fost după masă, spre seară, cînd noi nu ne întorsesem încă de la cîmp… Aşa am reuşit să dăm de urma hoţilor, care nu erau din satul nostru, ci din Dăişoara – un sat care se află peste deal, la cîţiva kilometri, şi unde i-am aflat pe cei doi, tată şi fiu, nou-veniţi în partea locului. Cel mai important a fost că am aflat că unul îşi trăgea piciorul după el… mi-am întrebat cunoscuţii din Dăişoara, care mi-au spus că, într-adevăr, nu de multă vreme, se pripăşise la ei în sat un om înalt, cu un defect la picior, care mai lucra cu ziua pe la oameni. Le-am spus miliţienilor că-i bănuiesc… mi-au cerut dovezi, eu l-am rugat însă pe şeful de post să meargă numai să-i ia la întrebări. La început, au zis că nu şi nu… da’ pînă la urmă au recunoscut şi mi-au aflat lucrurile pe care le ascunseseră într-o şură, după nişte coceni, cu gînd să le vîndă“.

Maria Şerban, una dintre fetiţele care au povestit, confirmînd cele relatate de Maria Bărbătei, ne-a declarat: „Cu toate că eram foarte mică, abia mergeam la şcoală, îmi amintesc bine ziua aceea… Într-adevăr, era foarte cald şi la două fetiţe li s-a făcut rău. Parcă îi văd şi acum apărînd pe luciul apei, ca într-un film, pe cei doi şi vă spun că i-am văzut foarte clar pe făptaşi, pînă şi cum trăgeau de uşa dulapului şi cum înghesuiau lucrurile în nişte saci de iută… ba parcă îmi amintesc că au dat şi ceva de mîncare la cîine ca să tacă“.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI