Fenomene Paranormale în Criminalistică (17)

in Alte știri

Copii cu calităţi paranormale

pe urmele hoţilor (3)

Cazul Mariei Bărbătei nu este, însă, unul singular. Maria Burcă a aflat, de la fetiţe, cine i-a furat un lănţişor de aur, furtul petrecîndu-se tocmai în Bucureşti. Doina Babeţi i-a aflat pe cei care îi furaseră caii, Elena Borcoman a dat de urma unor ţigani care îi furaseră găinile, iar Maria Scîrneci a dat, acum cîţiva ani, Poliţiei, semnalmentele celor care i-au furat din curte o bicicletă, individul fiind prins, la scurtă vreme, cu toate că avusese grijă să ascundă bicicleta în fînul din şură.

Datorită micuţelor „detective“ cu calităţi paranormale, numărul furturilor a scăzut mult în ultima vreme în zonă. Chiar şi ţiganii care s-au mutat, încetul cu încetul, în casele părăsite de saşi s-au ferit să atenteze la bunurile consătenilor. Relatări despre copiii care scot la iveală făptaşii am primit şi din satele învecinate, Paloş sau Ticuşu de Jos, unde există deja cîteva fetiţe cu calităţi paranormale probate, care vin în ajutorul oamenilor călcaţi de hoţi.

Un alpinist rănit, localizat

de la 1600 km distanţă (1)

Vincent Klink, în vîrstă de 42 de ani, proprietarul unui restaurant din Gmuend (Germania), îşi petrecea concediul, împreună cu soţia lui, Elizbeth, într-o staţiune montană din Elveţia. Fiind un alpinist înveterat, escaladase multe creste, era bine antrenat şi foarte bine echipat. Deşi el cunoştea faptul că urcarea unui munte poate deveni foarte periculoasă, într-o zi, s-a hotărît să plece singur într-o expediţie, fiindcă nu mai avea răbdare să aştepte organizarea unui grup de alpinişti. Temperatura era scăzută, dar vremea era frumoasă, deşi în munţi ea se putea schimba, brusc, fară nici un semn prevestitor. Pe parcursul ascensiunii, lui Klink, care nu se asigurase bine, i-au alunecat picioarele şi a căzut, 135 de metri, într-o prăpastie. S-a oprit din prăbuşire pe un colţ de stîncă, dar, cînd a încercat să se mişte, a constatat că avea braţul drept rupt şi glezna stîngă fracturată. „Mi-am dat seama imediat că nu mai puteam nici să mă caţăr, nici să merg, a povestit Vincent, ulterior. Singura mea speranţă de salvare erau salvamontiştii“. Timp de 3 zile, elicopterele de salvare au survolat regiunea unde se bănuia că s-ar fi rătăcit alpinistul solitar, dar nu l-au putut localiza, deşi acesta le făcea semne disperate. Apoi, în munţi s-a aşternut liniştea, echipa de salvare gîndindu-se că Vincent era mort.

Doar Elizbeth nu putea crede aşa ceva. Cum nu putea face mai mult decît au făcut salvamontiştii, a început să telefoneze prietenilor, pentru a cere un sfat şi pentru a sta de vorbă cu ei. De la unul dintre aceşti amici, ea a aflat de existenţa Helenei Nubales. In ziua în care a fost anunţată că echipele de salvare îşi încetaseră căutarea, Elizbeth i-a telefonat clarvăzătoarei spaniole. „M-am prezentat şi, cînd i-am spus că-mi caut soţul, ea m-a întrerupt: «Este în viaţă!» Apoi, văzînd că eu tac, fiind uimită de aceste vorbe, Helena mi-a spus că avea un picior rupt şi că suferea cumplit de foame“, a povestit Elizbeth Klink.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI