Fenomene Paranormale în Criminalistică (32)

in Lecturi la lumina ceaiului

Premoniţii salvatoare

de la moarte (1)

* În cartea „Profeţie şi prezicere“, Charles Nilson Gattery citează zeci de cazuri, în care fenomenul premoniţiei s-a opus unei morţi iminente, împingînd oamenii la gesturi imprevizibile, sfidînd, uneori, logica şi mersul evenimentelor. În 1942, cînd japonezii se pregăteau să invadeze Singapore, Phyllis Morris era gata să părăsească oraşul, împreună cu copiii ei. S-a îmbarcat, cu familia, în avion, aşteptînd decolarea. Brusc, fetiţa ei, Lucinda, s-a ridicat în picioare strigînd: „Mama, avionul va fi distrus. Se va prăbuşi în mare. Vom muri cu toţii. Hai să ne dăm jos.“

Impresionată de starea fetiţei, mama a cedat locul altora, fericiţi că pot fi evacuaţi. Apoi a aranjat să părăsească Singapore cu un vapor. Dar, pe punte, fetiţa a izbucnit în plîns, implorîndu-şi mama să nu plece: „Vaporul va fi torpilat şi se va scufunda“. Intrigată, mama a cedat iarăşi, rămînînd în port să aştepte alt vas. Peste o zi, un crucişător le-a luat la bord, ducîndu-le în ţara lor de baştină, Australia. Primele veşti aflate acolo le-au confirmat că avionul cu care trebuiau să zboare fusese doborît, iar vasul părăsit la insistenţele Lucindei scufundat de un submarin japonez. Presimţirile fetiţei au salvat de la moarte întreaga familie.

* În 1942, bombardamentele şi tirurile de artilerie asupra Moscovei aveau o frecvenţă atît de ridicată, încît foarte mulţi locuitori ai capitalei ruse, veniţi seara de la muncă, nu mai aveau puterea necesară să coboare în adăposturile subterane care îi protejau de bombe şi obuze. Ivan I., un moscovit între două vîrste, singur în casă, familia fiindu-i evacuată în Asia Centrală, lucra la o uzină militară din zori pînă în noapte. Într-o zi de martie, extenuat de eforturi, a luat o gustare şi o duşcă de vodcă, hotărîndu-se apoi să se culce. Ajuns în faţa patului, aflat în colţul camerei, Ivan a simţit cum o forţă oarbă îl opreşte şi tălpile picioarelor i se lipesc de podea. Nu putea face nici un pas spre pat. O spaimă surdă a început să-l terorizeze, punînd stăpînire pe el. Fără a-şi desface aşternutul, s-a aşezat în fotoliul său preferat, plasat în cealaltă parte a odăii, după care a aţipit. Peste două ore, s-a trezit, buimăcit, scuturat de bubuitura unei explozii. Imobilul s-a cutremurat şi din zguduituri s-a frînt în două. După o stranie axă de simetrie, o jumătate a etajelor s-a năruit. S-au prăbuşit peretele şi patul, cu tot ce era dedesubt şi deasupra. Muncitorul de la fabrica de armament a rămas, printr-o minune, suspendat, cu fotoliul său, în colţul neprăbuşit, atîrnînd deasupra ruinelor ca un alpinist pe o stîncă verticală deasupra abisului. A stat aşa, nemişcat şi îngrozit, pînă în zori, cînd echipa de salvare l-a coborît cu un excavator. Ivan I. a scăpat de la o moarte sigură fiindcă a captat un mesaj al viitorului. Picioarele lui, făcînd aderenţă totală cu duşumeaua, au refuzat să-l poarte spre pat. L-au condus, în schimb, în partea opusă, spre fotoliu, devenind, după bombardament, o surplombă atîrnînd peste hăul cu ruine.

* Francine Fulerberg (51 ani) din West Palm Beach (Florida, SUA) a visat că avionul ValuJet 592, cu care urma să zboare a doua zi, se va prăbuşi într-o mlaştină. Femeia dorea să-şi viziteze fiica şi nepoţica nou-născută, în oraşul Atlanta, însă visul profetic avut a determinat-o să nu urce în acel avion, care, într-adevăr, s-a prăbuşit, pe data de 11 mai 1997, murind 110 persoane.

„M-am trezit în acea zi la ora 5 dimineaţa şi i-am spus soţului meu: «Howard, eu nu mai plec azi cu avionul!», a declarat Francine Fulerberg. Visasem că m-am urcat în acel avion şi, după o întîrziere de o oră, am decolat de pe aeroportul din Miami. Deodată, s-a stîrnit panică printre pasageri: cu toţii urlau, fiindcă ieşea fum din cabina pilotului. Deşi stewardesa ne anunţa că ne vom reîntoarce pe aeroportul din Miami, avionul a pornit în picaj. Eu eram lîngă un hublou şi am văzut mlaştinile de la Everglades. M-am trezit plină de sudoare, inima bătîndu-mi destul de repede. Mi-am anulat imedait rezervarea biletului de avion, am sunat-o pe fiica mea şi am anunţat-o că nu voi veni la ea în acea zi. Am vrut să le povestesc visul meu şi celor de la aeroport, dar soţul meu mi-a spus că toţi mă vor crede nebună. Cînd am citit în ziar despre prăbuşirea avionului, am suferit un şoc!“, a încheiat Francine Fulerberg.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI