Fenomene Paranormale în Criminalistică (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Ce reprezintă clarviziunea (1)

Clarviziunea reprezintă capacitatea unei persoane sau a unui animal de a distinge, pe cale extrasenzorială, un obiect existent sau un eveniment fizic. Cazurile de clarviziune sînt consemnate în Istorie, precum şi în mituri sau cărţile sacre ale omenirii. În aceeaşi măsură, sînt menţionate exemple de comunicare între animale, în caz de primejdie, sau între animale şi oameni (stăpînii lor), predominînd legăturile afective.

Clarviziunea înseamnă şi capacitatea specială pe care o posedă unii oameni, prin care sînt percepute anumite efecte vizuale sau auditive, tactile sau olfactive, în mod intuitiv sau extrasenzorial, fără nici o barieră spaţiu-timp.

Toate aceste fenomene nu au putut fi explicate ştiinţific, căci fiinţa umană, ca şi planeta pe care trăim, nu poate fi înţeleasă pe deplin, existînd încă multe enigme. Exploatarea acestui dar s-a dovedit, totuşi, extrem de avantajoasă, aducînd mari foloase, atît statului, cît şi unor cetăţeni. Aşa, factorul „psi“, fenomen foarte interesant, a atras atenţia oamenilor de ştiinţă, precum şi… Serviciilor Secrete. Amintesc aici, ca exemplu, aşa-numita arheologie psihică. Aceasta consideră, rezultatele fiind pe măsură, că prin clarviziune se pot cunoaşte atît viitorul, cît şi trecutul îndepărtat.

Printre instituţiile care apelează, în unele cazuri, la serviciile clarvăzătorilor se numără şi Poliţia, aceştia aducîndu-i şi multe foloase practice. Spre exemplu, chiar dacă mărturisirea unei persoane hipnotizate e utilă Poliţiei, aceasta, într-un fel sau altul, avînd legătură cu cazul cercetat, nu poate fi crezută în totalitate. În schimb, „clarvăzătorul“, neimplicat în caz, poate fi obiectiv, nepărtinitor. Nu se ştie cum „funcţionează“ oamenii cu asemenea capacităţi paranormale, dar este cert că au „puteri“ incredibile. De pildă, olandezul P. Hurkos a observat că are această capacitate după ce a căzut de pe o scară şi s-a lovit la cap. Alţii, după ce au fost curentaţi puternic, au dispus de capacităţi „supranaturale“.

„Clarvăzătorul“ identifică avionul dispărut dacă i se dă în mînă o bucată dintr-o haină ce aparţinea pilotului. Cu ajutorul ei, într-un mod necunoscut nouă, găseşte legătura între haină şi proprietarul ei, chiar dacă acesta a murit în catastrofă. Poate spune exact unde se află mortul. Dar unii se întreabă unde se află cel viu. Hurkos a ajutat Scotland Yard-ul şi în cazuri de persoane dispărute. Poliţia poloneză, chiar în perioada socialistă, dînd la o parte neînţelegerile ideologice, timp de mai multe decenii, a folosit un preot catolic, pe nume Klimuszko, care avea capacităţi fenomenale. Cu ajutorul fotografiilor sau al unor obiecte personale, el reuşea să găsească persoane dispărute cu ani în urmă. A avut numeroase cazuri deosebite. Capacitatea sa paranormală era înnăscută. În 1940, după ce nemţii de la Gestapo l-au bătut foarte tare, în mod curios, şi-a descoperit capacităţile parapsihologice, devenind vestit. Într-o carte, el a afirmat: „crima are umbra sa proprie, o umbră care îl urmăreşte mereu pe făptaş, iar el, chiar dacă nu perfect, în multe cazuri, reuşeşte să descopere umbra respectivă“. A dovedit această capacitate cînd, în anii ’60, dintr-o bancă din Silezia, persoane neidentificate au jefuit 12 milioane de zloţi. Poliţia l-a rugat pe preot să colaboreze cu ea. „Ascultînd în eter“, el a reuşit să afle din ce ţară erau făptaşii, că au fost trei şi că unul avea un atelier de lăcătuşerie. A mai afirmat că unul dintre ei era slab, de circa 40 de ani, ştia cum se îmbracă, cu ce fel de pantofi se încalţă etc. Pe baza acestor date, Poliţia a reuşit să-i prindă repede pe făptaşi.

Dar despre realele beneficii pe care clarvăzătorii le aduc Poliţiei ne vom da seama din cazurile care urmează.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI