Fenomene Paranormale în Criminalistică (43)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Premoniţia morţii (8)

„În 24 de ore, soţul meu s-a stins din viaţă şi, deşi el m-a avertizat că o să moară, eu l-am batjocorit şi drăcuit.“ Declaraţia aparţine doamnei Angela Ioana Bratu, din Bucureşti, care îşi reaminteşte cu groază tragedia petrecută, cînd bărbatul său, în vîrstă de doar 40 de ani, a murit ars de viu într-un incendiu de proporţii.

Era în 3 martie 1995, cînd Tudorel Bratu se întorcea obosit de la serviciu. Deşi primăvara îşi intrase în drepturi, în acea după-amiază cerul era înnorat şi se lăsase frigul. T.B., de profesie contabil, lucra la o mare firmă de turism din Capitală, unde era, de altfel, extrem de apreciat şi bine văzut de şefi. Fusese o zi de muncă grea şi omul era obosit şi nervos. Ajuns acasă, T.B. a fost apucat, din senin, de una din migrenele sale cumplite, care nu treceau cu nici un fel de pastile. De astă dată, însă, durerea părea a fi mai puternică decît oricînd, criza amplificîndu-se. „Din punctele şi petele intens colorate, specifice suferinţei, am avut o viziune ciudată, a povestit T.B. soţiei sale, după o oră de la trecerea cumplitei migrene. Se făcea că mă aflam, undeva, într-o casă veche de ţară, cînd, deodată, a izbucnit, nu se ştie de unde, un incendiu. Am văzut cum am fost cuprins de flăcări şi am realizat cu groază că ardeam de viu.“

Viziunea de coşmar s-a întrerupt brusc şi, pe măsură ce durerea se estompa, omul şi-a dat seama că va fi victima unei întîmplări nefericite. „Apoi mi-am dat seama că incidentul se va petrece la sfîrşitul săptămînii, cînd trebuie să onorez o invitaţie la ţară“, ar mai fi spus, se pare, omul. Din păcate, Angela Bratu a luat în rîs presimţirile soţului, tratîndu-1 ca pe un impostor care încearcă s-o păcălească. „Ştiu eu că vrei să scapi de mine şi ai găsit un pretext să stai cît mai mult departe de casă. Parcă nu te mai potoleşti o dată…“, a ţipat, enervată la culme, femeia. Soţul o ţinea, însă, una şi bună: „Voi muri în curînd, iar tu trebuie să te pregăteşti de înmormîntare. Să mă îmbraci în hainele cele bune…“

De altfel, fără ştirea nimănui, T.B. s-a dus şi şi-a comandat propriul sicriu şi, exact cu 24 de ore înainte de sfîrşitul său tragic, a dat rudelor dispoziţii pentru a-i pregăti cum se cuvine funeraliile. Apoi, s-a gîndit că ar putea scăpa, poate, de soartă şi şi-a spus că ar fi bine să nu mai facă drumul plănuit. Zis şi făcut. T.B. şi-a contramandat vizita şi a rămas acasă, în Capitală. Se spune, însă, că ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus. Zicala s-a dovedit a fi cît se poate de valabilă. Incendiul a izbucnit exact în ziua presimţită, în apartamentul unui vecin de bloc, care nu se afla în acel moment acasă. Pentru a putea intra să stingă flăcările, oamenii au fost nevoiţi să spargă uşa. Ghinionul, însă, a făcut ca primul care a pătruns în apartament să fie tocmai soţul doamnei Bratu. Bărbatul s-a aprins ca o torţă şi, în ciuda eforturilor făcute de vecini, a ars în cîteva minute în întregime. „N-am văzut în viaţa mea un om care să se aprindă ca o lumînare. Hainele i se lipiseră de piele, de ziceai că erau din plastic. S-a făcut scrum în cîteva clipe“, se închina, îngrozit de ce văzuse, un vecin de scară.

Moartea omului a fost, într-adevăr, cutremurătoare; abia atunci soţia lui a realizat că viziunea s-a împlinit şi că bărbatul ei n-a putut fugi în nici un fel din calea sorţii.

* „După cum merg lucrurile pe aici, sînt sigur că ori va trebui să omor eu pe cineva, ori voi fi ucis chiar eu!“, i-a spus, la un moment dat, unui angajat de-al său, Mahdi Al-Shashin, un iordanian emigrat în SUA, unde devenise proprietarul unui mic magazin din Brooklyn, New York. După numai 3 zile, puţin după miezul nopţii, iordanianul a fost împuşcat mortal, pe cînd încerca să se împotrivească celor 4 tîlhari care voiau să-l jefuiască.

* Tragedia a fost mai mare decît a intuit şi presupus olandeza Michelle Coleman. Odată cu ea au mai murit alte 4 persoane, ucise de acelaşi maniac.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI