FENOMENE STRANII ÎN ROMÂNIA (1)

in A nu se citi noaptea

 

 

Bucureştii bîntuiţi

Ca orice altă capitală care se respectă, oraşul Bucureşti are, şi el, propriul repertoriu de case bîntuite şi de legende urbane. După ce a fost întemeiat, aşa cum spune legenda, de ciobanul Bucur, oraşul a ajuns să fie şi bîntuit de oile acestuia, care fuseseră mîncate de lupi. În timp, numărul acestor manifestări a crescut, în prezent Bucureştii numărîndu-se printre cele mai bîntuite capitale din Europa. Numeroasele legende urbane vorbesc despre spirite rătăcitoare, demoni, fantome de animale şi chiar despre autobuze- fantomă. Pornind din Centrul Vechi, unde locurile bîntuite se întîlnesc la tot pasul, astfel de fenomene se ramifică, împînzind întreaga Capitală a României.

Se pare că Bucureştii le au pe toate, de la fantome şi demoni pînă la legende urbane despre hoţii de organe din spitale şi varianta autohtonă a poveştii cu Sweeney Todd. Desigur, nu trebuie uitate nici istorisirile despre reţeaua de tuneluri subterane care se răspîndeşte sub întreg oraşul, tuneluri ce, în trecut, erau folosite de boieri pentru a-şi rezolva treburile în secret, sau pentru a călători mai rapid prin aceste catacombe, despre care se spune că erau suficient de spaţioase pentru a permite transportul persoanelor cu o caleaşcă.

În clădirea din spatele Bisericii Stavropoleos încă mai funcţionează un spital. Cunoscut în trecut sub numele de „Spitalul Poştelor”, se spune că în aripa orientată spre biserică exista o zonă de separeuri pentru tratamente. Potrivit legendei, aici erau duşi cei cu boli mai grave, pentru a li se fura organele. Din cauza numărului mare de oameni care au murit aici, mulţi dintre ei veniţi să se trateze cu ferma credinţă că se vor face bine, această aripă a clădirii se pare că ar fi devenit bîntuită. Tot în Centrul Vechi, undeva, în apropiere de Hanul lui Manuc, se spune că, pe vremuri, fusese deschisă o Plăcintărie, unde produsele erau preparate cu carne de om. Legenda urbană susţine că, pe holul ce ducea la baie, era instalată o trapă sensibilă la greutate, care se declanşa la trecerea oamenilor mai plinuţi. Aceştia cădeau în pivniţă, îşi rupeau gîtul, după care trupurile lor erau tocate şi folosite ca umplutură pentru plăcinte.

Case bîntuite

Pe Strada Franceză, la numărul 13-14, a existat, odinioară, un orfelinat. Aici erau aduşi toţi copiii necăjiţi pentru a fi găzduiţi. Doar că proprietarul orfelinatului, domnul Stavrache Hagi-Orman, avea plăcerea sadică de a-i lăsa pe copii flămînzi şi însetaţi, pentru ca el să se poată delecta cu ţipetele şi plînsetele lor, în timp ce consuma, în faţa micuţilor, mîncarea ce le era destinată lor. Din acest motiv, 203 dintre copiii de aici au murit de inaniţie pînă cînd orfelinatul a fost, în cele din urmă, închis. Mulţi dintre cei care s-au plimbat, după miezul nopţii, prin zonă susţin că ar fi auzit vocile copiilor venind dinspre casă, strigînd: „Apă! Vrem apă!“. Pe lîngă fantomele copiilor care au murit acolo, se mai spune că această casă ar fi bîntuită şi de 13 demoni.

Casa Vernescu, de pe Calea Victoriei, este supranumita „Hruba lui Scaraoschi“. Aici încă mai funcţionează un cazinou. Se spune că, în secolul trecut, mai mulţi jucători s-au sinucis în interiorul casei, după ce şi-au pierdut averile la ruletă. Sînt cunoscute 3 fantome, din secolul trecut, care bîntuie casa. Acestea zgîlţîie mobila, dau oamenilor fiori reci, provoacă valuri de curenţi de aer şi, uneori, ele chiar li se arată. Bîntuirea este completată de prezenţa, în curte, a 23 de entităţi demonice, emanînd mirosuri puternice de pucioasă, percepute de oamenii care trec în zonă. Din cînd în cînd, pot fi auzite urletele terifiante ale demonilor.

Instituţii bîntuite

Pe lîngă fenomenele de acest gen, de la Casa Radio, Palatul Cotroceni, Cimitirul Ghencea Civil şi Cimitirul Bellu Catolic, se pare că şi Casa Poporului, clădire reprezentativă şi obiectiv turistic, are, şi ea, fantomele ei.

Nu cu mult timp în urmă, un paznic povestea cum, în timp ce-şi făcea rondul, şi-a lăsat cheile lîngă una dintre statuile de pe hol, pentru ca, după puţin timp, să apară în faţa lui un individ care i le-a înapoiat fără a-i spune nimic. Dorind să-i mulţumească, paznicul s-a întors după el, dar singurul lucru pe care l-a mai putut vedea au fost urmele de noroi lăsate, pe podea, de bocancii străinului, urme care dispăreau exact în dreptul unui perete.

Cei care au vizitat Foişorul de Foc au raportat senzaţii de durere şi apăsare în piept, combinate cu o frică inexplicabilă. Aici, o femeie a căzut şi a murit în timp ce căuta dovada infidelităţii soţului ei, care lucra noaptea la Foişor. Se spune că fantoma ei încă mai bîntuie locul, iar, în unele nopţi, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foişorului, înălţîndu-se în aer şi plutind apoi deasupra Bucureştilor. Unii consideră că aşa şi-ar alege Diavolul următoarea victimă. Pe lîngă toate acestea, se mai spune că în ziua de 9 a fiecărei luni, la ora 11,30 noaptea, cînd un pompier ar fi murit acolo prin combustie spontană, locul este inundat de lumini stranii.

Despre clădirea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ,,I.L. Caragiale” se spune că ar fi bîntuită de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide şi deschide uşi şi ferestre, şi umblă în zona vechiului lift, care acum este stricat. Clădirea mai găzduieşte şi fantoma unei tinere, îmbrăcată în alb, care apare în baia fetelor de la etajul 3.

O altă instituţie de învăţămînt bîntuită este Şcoala Centrală, de pe Strada Icoanei, numărul 3-5. Aici au fost auzite sunete stranii, au fost simţite zone reci şi mirosuri ciudate, au fost văzute obiecte levitînd, uşi şi ferestre care se închid şi se deschid fără vreo intervenţie umană. Pe faţada clădirii, poate fi observat scris numele „Doamna Kiajna“, care este legat de o altă bîntuire.

Locuri abandonate, dar bîntuite

Locul pe care au fost construite Mînăstirea Chiajna şi clădirea în sine nu au apucat niciodată să fie sfinţite. În timp, s-a ajuns să se creadă că locul este blestemat şi mînăstirea a fost abandonată. Se spune că aici ar fi avut loc mai multe crime şi dispariţii, iar cei pe care i-a prins noaptea în acest loc susţin că au văzut umbre ciudate mişcîndu-se printre ziduri şi că, în nopţile cu lună plină, încă se mai aude bătînd clopotul mînăstirii, care a fost scos de acolo cu mult timp în urmă. Pe unul dintre pereţii de la intrare încă mai este vizibil chipul unei tinere domniţe: Ancuţa, fiica Doamnei Chiajna. Aceasta s-a căsătorit, în secret, cu alesul inimii, împotriva dorinţei mamei sale. Doamna Chiajna a ordonat ca fiica ei să fie ucisă pentru neascultare şi se spune că, şi astăzi, fantoma ei bîntuie printre zidurile mînăstirii.

Juristul Bazilescu a donat terenul pe care au fost construite, apoi, Parcul Bazilescu şi Teatrul de Vară. Noaptea, în zonă, se aud sunete stridente şi tuşitul unui bărbat (despre care se spune că ar fi chiar domnul Bazilescu) venind de dincolo de coloanele teatrului, rămas în paragină.

Revenind în Centrul Vechi, unul dintre cele mai bîntuite locuri din zonă este Piaţa Crucii. Aici a fost construită Biserica Sfîntul Anton, care a ars într-un incendiu, soldat cu pierdere de vieţi umane. Cei decedaţi au fost înhumaţi într-o groapă comună, sub locul unde se află acum Piaţa Crucii. Spiritele acestora încă mai bîntuie locul, martorii din zonă semnalînd apariţia unor umbre mişcătoare şi siluete fantomatice. O altă groapă comună a existat, pe vremuri, tot în Centrul Vechi, pe Strada Soarelui. Aici fuseseră îngropate, fără înştiinţarea familiilor, cadavrele celor ce au murit de ciumă. Uneori, noaptea, fantomele acestora bîntuie zona.

La ieşirea din Capitală, spre Ştefăneşti, în Pădurea Boldu-Creţeasca, se află Balta Vrăjitoarelor. Se spune că aici a murit Vlad Ţepeş, decapitat. Animalele evitau acest loc, iar vrăjitoarele se adună aici în nopţile sărbătorilor de Sînziene, de Sfîntul Gheorghe şi Sfîntul Andrei, pentru a-şi desfăşura ritualurile. Zona este cunoscută pentru fenomenele meteorologice ciudate, globurile de lumină care apar şi dispar, precum şi pentru faptul că, indiferent de anotimp, balta nu se măreşte şi nu se micşorează. Potrivit măsurătorilor efectuate, adîncimea apei este de 1,5 m, dar unii continuă să susţină că balta ar fi fără fund, mai ales după ce, aşa cum se spune, cineva a aruncat în apă un bolovan mare, care, apoi, a dispărut.

Locuri bîntuite?

Probabil una dintre cele mai cunoscute legende urbane din Bucureşti este cea referitoare la Casa Diavolului, de pe Strada Praporgescu, numărul 19. Conform legendei, Diavolul însuşi bîntuie acel loc. Ar fi vorba de o entitate demonică, plină de ură şi de furie, care poate fi simţită şi de la depărtare, chiar din zona Batiştei. Se spune că, aici, două femei au fost omorîte şi o alta s-ar fi sinucis. Aceste morţi dubioase ar fi permis entităţii demonice să se instaleze în casă şi să pună stăpînire pe ea. Legenda mai spune că, în nopţile cu lună plină, numărul 666 ar apărea, în mod misterios, pe peretele din exterior al casei. O legendă interesantă, pînă la examinarea mai detaliată a locului. Într-adevăr, casa are un aer de mister, cu toată iedera care o acoperă. Dar dacă planta este dată puţin într-o parte de pe faţadă, se poate vedea clar cum numărul 666 a fost scrijelit acolo cu o cheie. Şi, se pare că Diavolul… şi-a cumpărat maşină şi şi-a pus termopane.

Activitate paranormală a fost raportată şi pe terenul din spatele Complexului Cora-Pantelimon. La o examinare mai atentă, în ambele capete ale terenului sînt amplasaţi stîlpi de înaltă tensiune. Aceştia generează un nivel crescut de unde electro-magnetice.

Expunerea la acest cîmp electro-magnetic ridicat poate induce o gamă foarte largă de simptome, precum: migrene, ameţeală, oboseală, greţuri, iritaţii ale pielii, disconfort, anxietate, confuzie, vedenii etc. În plus, cablurile care unesc stîlpii de înaltă tensiune permit cîmpului electro-magnetic să circule. Deci, nu este de mirare că respectivul teren este atît de „bîntuit“.

Totuşi, pentru a nu demitiza cu totul acel loc, precizăm că există unele cazuri în care un cîmp electro-magnetic ridicat poate acţiona pe post de ,,combustibil” pentru activitatea paranormală. Diferenţa dintre activitatea paranormală falsă, cauzată de un cîmp electro-magnetic crescut, şi activitatea paranormală veritabilă constă în faptul că, în cazul celei de a doua, respectivul cîmp electro-magnetic nu este generat de o sursă creată de mîna omului şi el se deplasează în mod independent – lucru greu de verificat în cazul terenului din spatele complexului menţionat.

Autobuze-fantomă

De la case bîntuite şi fantomele animalelor sacrificate, care apar noaptea în zona Halei Obor, Bucureştii au şi autovehicole-fantomă. De pildă, un vechi autobuz DAF, care apare noaptea, numai în jurul orei 2, pe la Piaţa Rosetti, şi circulă, cu toate luminile stinse, spre Parcul Herăstrău. Autobuzul este gol şi majoritatea martorilor l-a văzut circulînd pe la Universitate. Un al doilea caz se referă la troleibuzul 75. Printre martorii care au văzut fantoma acestuia s-a numărat o tînără care, într-o noapte, aştepta, în staţia de la Teatrul Naţional, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Maşina aşteptată nu a apărut, în schimb, în staţie a oprit troleibuzul 75, care anunţa ruta „Piaţa Rosetti – Gara de Nord“, scrisă pe o hîrtie agăţată la geamul din faţă. Odată urcată în maşină, fata a început să simtă un miros îngrozitor şi, cînd să coboare, a observat cîteva pete de sînge pe una din trepte. Pe cînd se pregătea să cheme un taxi, tînăra a văzut încă un troleibuz 75 oprind în staţie. Acesta nu mirosea urît şi nu avea pete de sînge pe trepte, aşa că fata a hotărît să urce în el. Înăuntru nu mai nici un alt pasager, iar şoferul nu putea fi văzut nicăieri. Troleibuzul a mers fără oprire pînă la Gara de Nord. În staţie, maşina a oprit, uşile s-au deschis şi luminile s-au stins. Fata a coborît şi a văzut că maşina ajunsese din urmă primul troleibuz 75, din care coborîse speriată. Ca din senin, au apărut şoferii celor două autovehicole şi aceştia au început să discute. Fata nu a putut auzi decît remarca, plină de indignare, a şoferului primului troleibuz: „Mi-a împuţit maşina!“, în timp ce îi arăta celuilalt şofer petele de sînge. După cîtva timp, martora ciudatei întîmplări a verificat lista mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu apărea nicăieri în acea listă.

Legende care persistă

Oraşul Bucureşti are şi legendele sale mai vechi, care au fost transmise din generaţie în generaţie. Una dintre ele ar fi cea despre fantoma care bîntuie Hotelul Cişmigiu. Se spune că o fată ar fi căzut în casa liftului, unde a rămas timp de cîteva ore, strigînd după ajutor. Cum nimeni nu a auzit-o, tînăra a murit din cauza rănilor grave şi se spune că fantoma acesteia încă mai bîntuie locul, continuînd să strige după ajutor. Un alt loc din Bucureşti unde s-a semnalat un fenomen asemănător este un imobil situat pe Str. Mîntuleasa nr. 33, care ar fi bîntuit de o fantomă şi 3 demoni, unii oameni susţinînd chiar că ar fi vorba de fantoma scriitorului Mircea Eliade. Clădirea respectivă a fost supranumită „Casa Sîngelui Negru”, din cauza susurului care se auzea, noaptea, venind dinspre poarta de la intrare, precum şi a unor pete sîngerii, care puteau fi observate, apoi, dimineaţa. În casă ar fi avut loc mai multe crime. Acolo ar fi fost ucisă o prostituată, iar „Bocănitoarea“ ar fi, de fapt, fantoma acesteia.

Foarte cunoscut este şi „Diavolul“, în formă de şarpe uriaş, de la Cernica. Numeroşi martori au declarat că l-ar fi văzut ieşind la suprafaţa lacului, sau că l-ar fi văzut tîrîndu-se prin pădure.

Nici Metroul nu a scăpat de astfel de legende, despre unele galerii spunîndu-se că sînt bîntuite de cei care au murit acolo. Fantomele acestora apar adeseori, înspăimîntînd pe oricine se aventurează să treacă prin anumite tuneluri. Adevăr sau imaginaţie debordantă, aceste legende urbane contribuie la diversitatea culturală a oraşului.

Paranormalul Buşteni –

Poarta Bucegilor

Despre Buşteni, oraşul supranumit „Poarta Bucegilor“, se spune că ar fi amplasat într-un cîmp de energie care ţine de Vîrful Omu. Conform legendelor locale, în zona Buştenilor există mai multe locuri care au cîte un flux de energie pozitivă. Ca exemple, pot fi menţionate Sfinxul şi Babele. Dar şi Castelul Cantacuzino este un astfel de loc. De-a lungul timpului, numeroase întîmplări stranii au avut loc în această zonă, iar martorii au surprins cu aparatele foto tot felul de anomalii.

Mînăstirea Caraiman este cunoscută pentru apariţiile de acest gen care se manifestă în zonă, iar Castelul Cantacuzino figurează pe lista castelelor româneşti bîntuite. Pe drumul care duce de la Gura Diham spre Buşteni există o porţiune mărginită de pădure, unde localnicii accelerează mereu viteza maşinilor, pentru a trece cît mai repede de acel loc. Pe această porţiune a şoselei, seara, cei care parcurg acest drum pot observa cum sînt urmăriţi, printre copaci, de nişte lumini stranii. Cei mai îndrăzneţi au oprit maşinile, s-au înarmat cu lanterne şi s-au apropiat de pădure, pentru a vedea ce anume se află acolo. Cînd au inspectat locurile de unde proveneau luminile care îi urmăriseră, aceştia au constatat, cu stupoare, că nu era nimic acolo. Zona în care se manifestă acest fenomen, pe Şoseaua Buşteni – Gura Diham, se întinde pe o distanţă de aproximativ 70 de metri. Printre copaci se văd luminile stranii, însoţite de sunete ce par să indice faptul că în pădure s-ar afla cineva.

Munţii Bucegi sunt cunoscuţi şi pentru numeroasele anomalii care au fost semnalate în zonă. Pornind din Buşteni, pe anumite trasee montane se poate ajunge la unele locuri cărora li se atribuie puteri din sfera paranormalului. Acestea sînt cunoscute sub numele de: ,,Piatra de mormînt”, ,,Locul de adunare a piticilor” şi ,,Capul de dinozaur”. ,,Piatra de mormînt” este o bucată de rocă groasă, dreptunghiulară, similară lespezilor care acopereau sarcofagele din trecut. După atingerea pietrei, mulţi oameni (în special femei) se simt rău, ácele busolelor se mişcă în derivă, dacă acestea sînt puse pe piatră, fără a mai indica Nordul, iar aparatura electrică nu funcţionează în apropierea pietrei, deşi, odată îndepărtate de ea, aparatele îşi reiau funcţiile normale. ,,Locul de adunare a piticilor” este format din mai multe scaune de piatră, de dimensiuni mici, amplasate în cerc, fiind evident că ele erau destinate unor fiinţe de statură foarte mică. În sfîrşit, ,,Capul de dinozaur” este un loc evitat de către toţi ciobanii din zonă, pe motiv că acesta îşi cere jertfa şi, ori de cîte ori vreun păstor trece cu turma pe acolo, în scurt timp, îi mor, în mod inexplicabil, mai multe oi.

Castelul Cantacuzino figurează pe lista castelelor bîntuite ale României. Numeroşi turişti care au făcut fotografii în interiorul castelului sau pe domeniul acestuia au surprins imaginea a ceea ce, în sfera paranormalului, poartă numele ,,orbi” (nişte apariţii sferice întunecate, avînd, în dreptul ochilor, orbitele albe). De asemenea, castelul este cunoscut pentru istoria tumultoasă a familiei Cantacuzino şi pentru numeroşii membri ai acesteia care au sfîrşit printr-o moarte violentă, unii chiar decapitaţi.

În domeniul paranormalului, un ,,orb” este autentic paranormal, dacă emite lumină proprie, dacă are o formă perfect sferică şi o traiectorie clară de zbor, şi asta în condiţiile în care în faţa aparatului de fotografiat nu există surse de lumină care, prin expunere, ar putea produce, în poză, anomalii de tip ,,orb”.

(va urma)

YAMI KAMUI-KRUEGER

COMENTARII DE LA CITITORI