Fie să fim

in Polemici, controverse

Oameni liberi

România, ca stat, ca națiune, nu mai contează absolut deloc la nivel internațional, la nivel european, la orice nivel ne-am dori să fim. Trădătorii ne-au dat cu totul, și nu mă refer aici la resurse, fie ele umane, fie ele naturale sau doar materiale. Mă refer la demnitate, onoare, curaj, potență intelectuală.

Vin alegerile prezidențiale, în fapt, cele ,,guverna­mentale”. Actualul guvernator al României, Klaus Iohannis, s-a deplasat dincolo de baltă, la Washington DC, pentru a negocia un alt firman de domnie. Probabil că ne va costa destul de mult, mult mai mult decît zecile de tineri uciși la Colectiv, rețelele de prostituție, clanurile interlope și alte mizerii pe care politicienii ultimilor 30 de ani le-au plantat în cadrul societății românești, pentru a profita la maxim de poziția lor, de puterea lor efemeră. Poliția, Serviciile și tot ce înseamnă instituții de forță sînt ale lor, nu au fost niciodată ale poporului, așa cum, la nivel teoretic, a fost, cîndva, Armata. Armată care nu mai există, evident. Acum vedem doar niște generali bășinoși, care își mai împart ,,sărăcia” și bugetul de stat.

În mediul online, dar și pe stradă, este vehiculat un nume din ce în ce mai mult expus, nume care trece încet, dar sigur, de la nivel de șoaptă, la nivel de strigăt. Poate un strigăt de disperare al țării, tărîm românesc ce își dorește revenirea la demnitate. Numele despre care vă vorbesc este Liviu Pleșoianu, iar cei care îl doresc să fie președinte au demarat deja strîngerea de semnături pentru intrarea lui în luptă, așa cum se pare că există o mobilizare și pentru a-l promova. Nu îl cunosc pe Liviu Pleșoianu și nici nu țin neapărat să o fac vreodată. Dar va avea votul meu acum, în noiembrie 2019. Vot pe care i-l voi da și în primul, și în cel de-al doilea tur. România, acest sat fără cîini, această turmă de oi păzită de lupi, această doamnă îngenunchiată și adusă la stadiul de legumă la nivel politic, geopolitic, economic și social, care are nevoie de demnitate. Are nevoie de un alt gen de politicieni, de o altfel de abordare a vieții. Românii trebuie să se trezească cumva, să își îndrepte spatele, să își ridice capul și să zîmbească. Pentru că în lumea asta, în viața asta, contează și cum trăiești, cum alegi să trăiești, nu doar să supraviețuiești. Nu mă refer la cei 40% inconștienți care îl vor vota din nou pe Iohannis. Nu mă refer la cei care sînt prea proști pentru a înțelege că votul lor, dat cui trebuie, chiar poate conta. Nu mă refer la cei care vor vota pe linia partidului, așa cum o vor face PSD, PNL și cine mai știe ce alte capete pătrate. Eu mă rog ca cei peste 50% indeciși să iasă la vot și să repare greșeala pe care, timp de 30 de ani, românii tot o fac. Chiar dacă e încă prea singur, Liviu Pleșoianu și-a asumat un mare, foarte mare rol, o mare povară, și cred că noi, cei care încă stăm pe margine, sîntem datori să îi acordăm o șansă. Am dat mereu greș, ani și ani, votînd aceiași nemernici, aceleași partide cretine, aceeași bandă de borfași. E timpul să acordăm voturile noastre altor figuri, altor partide, altor concepte. Cei neînregimentați politic, acei oameni liberi pe care Liviu Pleșoianu îi dorește cît mai mulți și cît mai prezenți în ,,viața cetății”. Chiar dacă mereu am spus, o spun și poate că o să o mai spun – că România nu mai are nici un fel de șansă de a redeveni o națiune – voi acorda mereu o șansă celor care ies la bătaie, în lupta electorală, și am să le acord, fără nici un fel de rezervă, necondiționat, votul meu de încredere. Înainte de a critica, de a judeca, de a spune ceva negativ despre Liviu Pleșoianu, vreau să îi analizați pe ceilalți, pe Iohannis, pe Tăriceanu, pe Dăncilă, pe Barna și pe restul prezidențiabililor. Veți observa că singurul visător decis să schimbe România în bine este Pleșoianu. Cel puțin la nivel declarativ. Restul o fac doar prin vînzarea resurselor în afară. Iohannis va da gazul din Marea Neagră, Tăriceanu ne-a vîndut deja de cîteva ori, Dăncilă a capitulat și a predat PSD-ul – nu că asta ar fi ceva rău –, iar Barna va submina instituția familiei, prin validarea căsătoriei între bărbați, urmînd să valideze și căsătoriile între oameni și animale cîndva, pentru că se pare că asta ne așteaptă în viitor. Cum am spus, nu celor spălați pe creier mă adresez, nu celor care cîștigă în mod direct din ,,punerea” în funcție a viitorului guvenator. Mă adresez oamenilor liberi, ei pot să voteze, pot să schimbe și să redea o șansă românilor. Pentru că, pentru a fi om liber chiar merită să te sacrifici, dacă nu pentru libertatea ta, măcar pentru a celor care trăiesc cu tine, sau care vin după tine.

… responsabili

În tot ce facem în viață, fie că păzim un magazin, fie că păzim o țară. Fie că producem arme, mașini de spălat sau doar vapoare, în tot ce facem, există responsabilitate. Asta dacă ești om de rînd, cetățean al țării. Dacă ești judecător sau procuror, se pare că nu pățești nimic, indiferent cît de mult greșești în activitatea pe care o desfășori zi de zi. Indiferent cîte vieți distrugi, nimeni, niciodată, nu va pune la îndoială deciziile tale de procuror sau de judecător. Asta pentru că cei aflați într-o o altă categorie sînt la fel de corupți și putrezi ca și cei care îi lasă în libertate, și aici mă refer la o rasă aparte de politicieni, și anume aceea de trădători. Cei care au trădat țara, cei care o trădează zilnic, cei care semnează mereu pentru vînzarea la bucată a națiunii. Politicienii trădători sînt protejați de Servicii și, implicit, de Justiție. Iată cine sînt de fapt cei care nu răspund pentru faptele lor, cel puțin nu în fața țării, nu în fața justiției. Poate că vor răspunde în fața istoriei, dar asta deja e altă poveste. Dar, noi, restul, sîntem responsabili pentru ce facem, zi de zi, și răspundem pentru faptele, vorbele și acțiunile noastre. Și asta pentru că noi, cei responsabili, nu avem curajul să ne ridicăm și să cerem socoteală celor care ne distrug viețile și visele, viitorul copiilor noștri. Democrația asta se pare că nu ne face bine nouă, ca națiune, dar pică mănușă pentru bunăstarea țărilor care ne dirijează liderii politici prin telecomandă. Cît va mai dura, oare, nebunia asta? Cît o să mai stăm în genunchi? Cît o să mai răbdăm minciunile altora care se îmbogățesc pe spatele țării? Iar țara încă îi validează din 4 în 4 ani…

Tano

Nota redacției: Acest articol reflectă punctul de vedere al autorului, și nu reprezintă poziția oficială a revistei „România Mare“.

Păreri și opinii