Fiecare pasăre pe limba ei piere (1)

in Război corupției

Motto: ,,Am ajuns la una din acele răspîntii la care ori se plămădesc religii noi, ori se plămădesc cataclisme”. NICOLAE TITULESCU

Cu aproape cinci ani în urmă, cînd dictatorul comunist Traian Băsescu se pregătea să spele putina de la Palatul Cotroceni, românii nădăjduiau că din clipa în care cetățeanul veșnic turmentat va închide el însuși ușa în urma sa, și nu omul care apăsase zece ani pe clanță, într-un gest de servitute nemeritată, calvarul lor va lua sfîrșit. O asemenea speranță era întărită și de noul venit de la urne și de prin tainice unghere europene – Klaus Werner Iohannis – care, urcînd spre supremul fotoliu al României, pe o monumentală scară, încă înmiresmată cu damful de whisky al predecesorului său, promitea că va fi un alt fel de președinte. Odată cu expirarea celui de al doilea mandat prezidențial al nevolnicului Băsescu, pregătit în mod fraudulos de făurarii și gardienii statului paralel – George Maior, Florian Coldea și Laura Codruța Kövesi – în suflageria-popotă a generalului Oprea, fost responsabil cu izmenele și cămășile trupelor terestre, dar și cu doctoratele sereiștilor, din prim-planul vieții noastre politice dispărea unul din ultimii staliniști autohtoni; scăpam, în sfîrșit, de un personaj malefic, mai detestabil decît foștii activiști de odinioară, Ana Pauker, Alexandru Drăghici, Teohari Georgescu și Vasile Luca, profund blamați pînă și de PCR. Românii se despărțeau fără nici un regret de cel mai mare mafiot al nației, care, spre orice punct cardinal al țării își îndrepta privirea, găsea întotdeauna ceva de șterpelit. Așa a prăduit Flota maritimă a țării, așa a pus mîna pe moșia de la Nana, ajutat de primarul local și de ,,costaricana” Elena Udrea din Pleșcoi, precum și pe unele imobile și terenuri intravilane, ca să nu amintim decît cîteva din tunurile pe care Traian Băsescu le-a dat asupra țării. Rău și răzbunător, întocmai ca străbunul său Genghis-han, tătarul Traian Băsescu i-a trimis după gratii pe fostul premier Adrian Năstase, pe profesorul Dan Voiculescu, pe fostul ministru Decebal Traian Remeș și pe alți adversari politici, după procese similare cu cele din vremea Inchiziției. Dar crima cea mai gravă săvîrșită de Băsescu împotriva poporului român a fost aceea a creării statului paralel, organism anarhic, ilegal și antidemocratic, ce urma să înlocuiască statul de drept, asigurîndu-i huzurul pe viață. În exercitarea puterii sale autoritariste, dictatorul Băsescu se bucura nu doar de sprijinul SRI și al înaltelor instanțe judiciare, ci și de o surprinzătoare susținere din partea liderilor Uniunii Europene și ai SUA. Ignorînd în mod brutal rezultatul referendumului din 2009, prin care Traian Băsescu fusese demis, cerberii străini l-au reinstalat la Cotroceni, împotriva voinței marii majorități a poporului. Atunci m-am dumirit pe deplin că democrația capitalistă era la fel de perversă ca și cea comunistă. Și tot atunci am înțeles cîtă dreptate avea marele filozof și matematician al Greciei antice, Pytagora, cînd spunea că ,,e la fel de primejdios să-i dai unui ieșit din minți o sabie, iar unui ticălos, puterea”.

Corneliu Vadim Tudor, acel monument de cultură, care studiase operele multor filozofi și literați ai lumii, doctrinele politice ale partidelor noastre interbelice, precum și Istoria la Viena (ca urmare a recomandării lui Eugen Barbu, a fost distins cu Premiul Herder), acel poet strălucit, cu o forță de creație atît de profundă, de emoționantă și, în același timp, un redutabil orator, al cărui discurs era ascultat cu deosebit interes, pînă și de adversarii săi politici, n-a putut să acceadă la fotoliul prezidențial, fiindcă liderii partidelor istorice, ai social-democraților și ai altor grupări politice efemere s-au coalizat împotriva celui mai luminat om politic al vremii. Sub aspect intelectual, între Vadim și Băsescu era o diferență ca de la cer la pămînt. În timp ce Vadim citise sute de mii de pagini, din cele mai variate domenii, înnobilînd, în același timp, cu scrisul lui fermecător poezia, proza literară, literatura politică, teatrul și cinematografia, Băsescu disprețuise dintotdeauna cartea, lepădîndu-se de ea de cum terminase școala, deși nici de pe băncile ei nu făcuse decît ,,une lecture de doigt”.

Individ machiavelic, Băsescu nu s-a retras din viața politică după încheierea sejurului tenebros de la Cotroceni. A decis vexant să îngroașe obrazul, continuînd să tropăie și să scheaune prin studiourile unor posturi de televiziune, unde debitează și astăzi tot felul de inepții, care să-i spele păcatele, cele multe și grele și fără de iertare. Întinzînd la maximum coarda tupeului, s-a decis să candideze la alegerile europarlamentare, dornic, probabil, să preia fotoliul cald, pe care îl părăsește, în sfîrșit, fantoma cu breton, Monica Macovei, după ce, din acest loc, a spurcat România, atîția ani, cu minciunile nerușinate, cu intrigile-i veninoase și marile ei trădări. Încercînd să se instaleze la Strasbourg, Băsescu dovedește, încă o dată, că nu are nici un dram de demnitate. L-am revăzut, recent, într-o secvență de televiziune, realizată cu 5-6 ani în urmă, la Bruxelles, unde se afla în calitate de președinte al României. Se rotea singur, singurel în jurul atîtor șefi de stat, fără ca vreunul să-i întindă mîna, ori să-i adreseze vreun cuvînt. Era complet marginalizat, așa cum era și România în comunitatea europeană. Dacă atunci, ca președinte de țară era atît de ignorat, oare cum va fi primit mîine în Parlamentul European? Piratul nu-și face probleme. El nu va pleda pentru marile probleme pe care țara noastră le are în Uniunea Europeană. El galopează către sacul cu bani de la Strasbourg, neînțelegînd nici astăzi că locul lui nu este în viața politică, ci la cîrciumă, alături de parlagii. Din paginile cărții de istorie aflăm că ultimul atac al tătarilor asupra țărilor române a avut loc în anul 1758, cînd hoardele de peste Nistru au devastat Moldova. Credem că în această privință ar trebui făcută o rectificare, fiindcă cel din urmă atac asupra țării noastre a fost săvîrșit de tătarul Băsescu în perioada anilor 2004-2014, cînd România a fost jefuită la fel de barbar ca în oricare dintre năvălirile tătărăști anterioare. Piratul Băsescu a dispărut de cîțiva ani de la Cotroceni, dar cucuvelele, care l-au desfătat cu țipete rău prevestitoare, au rămas tot acolo, ca să-l înconjoare cu aceleași triluri cobitoare și pe noul chiriaș. Probabil că aceste păsări răpitoare de noapte simt că nu s-a schimbat nimic în jurul lor. A plecat un tătar și ne-am trezit cun sas, iar românii nu știu în ce limbă politică să se mai înțeleagă cu nevolnicii lor conducători.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

Păreri și opinii